Peste proprietatea lui, o moară și o fabrică de mezel, s-a ridicat CUG-ul. Despăgubire uriașă la Iași: 600.000 euro

În perioada interbelică, un țăran înstărit deținuse în fostul târgușor Nicolina, pe actuala șosea omonimă, un teren de un hectar și o altă proprietate, de 7.000 mp, ceva mai spre oraș. Aici, construise o casă cu șase odăi. Apoi, o moară de porumb din cărămidă și o făbricuță de mezeluri. Iar apoi, pe tancurile sovietice, au venit comuniștii. Fabrica și moara au fost naționalizate în 1948. Hectarul de pământ a fost luat de Cooperativa Agricolă de Producție Uricani. Rămăsese doar casa, dar nici de aceea familia nu s-a putut bucura. Fiica vechiului proprietar a fost la rându-i dată afară, iar casa a fost expropriată în 1979. Zona urma să facă parte din platforma Combinatului de Utilaj Greu.

Trei nepoate ale țăranului înstărit cer drepturile în instanță

Din 2001, când legea a permis în sfârșit ca foștii proprietari să-și ceară înapoi casele și terenurile din zona urbană, cele trei nepoate au cerut restituirea casei și a terenului aferent. Din 7.001 mp, li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra a doar 1.130 mp, restul fiind ocupat de stradă, trotuar, spațiu verde și CUG. Au contestat decizia în instanță, pentru că în jur mai exista teren liber. Au reușit să obțină până la urmă, abia în 2019, încă 2.633 mp. Pentru restul terenului, ca și pentru construcțiile demolate, s-a propus acordarea de despăgubiri. Calculele făcute de CNCI au avut ca rezultat o valoare a despăgubirilor de 1,6 milioane lei.

A urmat un nou proces. Funcționarii CNCI luaseră în calcul doar casa, nu și moara și fabrica de mezeluri. De asemenea, valoarea terenului fusese mult subevaluată. Magistrații Tribunalului au trebuit să refacă toate calculele făcute la București. Pentru teren, eroarea era clară. Din 3.238 mp de teren, doar 691 mp, ocupați de construcții, fuseseră evaluați la 100 euro/mp, conform grilei notariale pentru zona C. Tot restul a fost considerat teren arabil și evaluat la doar 50 de euro/mp. Aceasta, deși era vorba de curtea gospodăriei, nu de vreun câmp de porumb. Refacerea calculelor a dus la o nouă cifră. Judecătorii au decis ca cele trei nepoate să primească împreună despăgubiri în valoare de 2,88 milioane lei, echivalentul a aproape 600.000 de euro. Procesul nu a ajuns încă până la capăt. Contestația înaintată de CNCI a intrat ieri pe rolul Curții de Apel.

O situație similară: casă din Copou bombardată de ruși

Cu o situație similară se confruntă și urmașul unui ieșean care deținuse pe actuala stradă Văscăuțeanu, lângă Seminarul Catolic, o proprietate de 2.620 mp pe care fuseseră construite două case, una cu patru camere, iar cealaltă cu două. Proprietarul a murit în 1943, iar casele au fost ulterior grav afectate de bombardamentele sovietice din 1944. După război, unul dintre numeroasele decrete vizând confiscarea proprietăților imobiliare a trecut terenul și ce mai rămăsese din case în proprietatea statului. Conform Decretului 111/1951 se considerau a fi părăsite și treceau în proprietatea statului casele și terenurile pe care proprietarul nu le mai administrase timp de un an. Era suficient ca proprietarul să fi plecat în refugiu sau să fi căzut în prizonierat și să nu se fi întors în decurs de un an, pentru a nu mai avea la ce se întoarce. Ulterior, casele au fost demolate complet, iar pe fosta proprietate privată a fost construit actualul sediu al Administrației Naționale Apele Române.

După 1990, urmașii vechiului proprietar au început lungul drum al revendicării. În 2007, au reușit să obțină 195 mp, pe care se afla pivnița casei. Ulterior, au mai reușit să obțină 575 mp, după un proces în care o primă sentință favorabilă fusese pronunțată în 1998, dar care rămăsese definitivă abia în 2021. Pentru restul proprietății, s-a considerat că se pot acorda doar despăgubiri. Propunerea făcută de Primărie în acest sens, după un alt proces câștigat de moștenitori în 2008, a ajuns să fie analizată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor abia în 2022. Pentru cei 1.850 mp rămași neretrocedați și pentru cele două case ce se aflaseră pe acesta, CNCI a aprobat acordarea ca despăgubire a unei sume de 680.000 lei, infimă, față de prețul pe care îl atinge terenul în Copou.

Ultimul moștenitor rămas, I.M., a luat din nou calea instanței, contestând valoarea despăgubirilor ce urmau a fi acordate. Aici, reprezentanții CNCI au precizat că despăgubirile fuseseră stabilite conform legii, în funcție de grila notarială. Terenul era încadrat în zona B, iar valoarea sa era de 200 de euro/mp în cazul suprafețelor ocupate de curți sau construcții și de 100 de euro/mp în cazul terenurilor virane. În total, ieșeau 138.067 euro.

Calcule refăcute, sume mai mari

Magistrații Tribunalului au refăcut iar calculele CNCI, ajungând la concluzia că funcționarii acesteia nu aveau un minim de cunoștințe juridice. Pur și simplu, consideraseră drept curte doar terenul ocupat efectiv de construcții. Tot restul proprietății fusese considerat teren viran. „Categoria curţi construcţii vizează un regim juridic, urbanistic care nu presupune în mod necesar existenţa unor construcţii pe respectivul teren, în timp ce categoria teren agricol, nu implică «sine qua non» existenţa unor parcele agricole; momentul la care se raportează pentru încadrarea terenurilor ca fiind curţi – construcţii este momentul preluării în mod abuziv. Din analiza dosarului administrativ rezulta fără putinţă de tagadă faptul că terenul în discuţie era o curte a unui imobil cu mai multe încăperi. Terenul, casele şi anexele formau un tot unitar”, au explicat judecătorii.

Ei au recalculat despăgubirile, rezultând o cifră de aproape patru ori mai mare decât cea inițială. Magistrații au dispus plata echivalentului a 490.280 euro, respectiv 2,4 milioane lei. Nici această sentință nu este definitivă, CNCI contestând-o în fața Curții de Apel.