Alegeri de rang secund (II)

în cazul PSD, bariera psihologică se situează la 35%. În fapt, bariera ar trebui plasată la 40%, adică două treimi din ceea ce a reprezentat, în trecut, USL. Însă, ţinând cont de faptul că o parte din electoratul partidului se mobilizează mai greu pentru acest tip de scrutin, se poate avansa cifra de 35%. Dacă este atins acest prag, PSD ar avea toate motivele să spere într-un rezultat bun în toamnă, în condiţiile unei prezenţe mai ridicate. În principiu, 35% în primul tur al prezidenţialelor ar fi un scor bun, mai ales dacă zona de centru-dreapta va fi dispersată între mai mulţi candidaţi.

Dacă va scădea sub 35% la europarlamentare, partidul de guvernământ ar trebui să înceapă să-şi facă griji. Ar însemna că electoratul fidel al social-democraţilor a început să fie deranjat de rezultatele guvernării, ceea ce îl va plasa pe Victor Ponta sub o presiune tot mai mare. Nu are importanţă dacă el va fi candidatul – foarte probabil, va fi. Presiunea se va simţi atât în guvern, sub forma nevoii de a curta electoratul cu măsuri populiste, cât şi în partid, sub forma creşterii dependenţei de liderii locali.

Se pare că în PNL bariera pentru alegerile din mai este de 20%. În principiu, USL fusese o alianţă între egali, dar funcţiona pe baza unui raport implicit de 2:1, astfel că pentru naţional-liberali reperul de 20% este semnificativ. Ieşirea de la guvernare a provocat bulversări şi e posibil ca liberalii să nu fi reuşit un partaj electoral avantajos, însă ar trebui ca partidul să fie capabil de a trece ştacheta, în mai. În mod normal, cea mai mare importanţă o are nu atât valoarea (20%) cât menţinerea la cel puţin jumătate din scorul PSD.

Cel de-al doilea obiectiv psihologic al PNL, în mai, este legat de clasarea pe primul loc în rândul formaţiunilor de opoziţie. În principiu, orice eşec în această privinţă ar fi unul extrem de grav şi ar pune în cauză poziţia lui Crin Antonescu. şi chiar dacă va veni înaintea altor formaţiuni de centru-dreapta (PDL, PMP), importantă pentru naţional-liberali va fi cota din electoratul de centru-dreapta pe care o vor obţine. Nu poţi emite pretenţii de a reprezenta liantul dreptei dacă reprezinţi mai puţin de jumătate din electoratul de centru-dreapta. Astfel că PNL va avea, în mod normal, două repere cu ajutorul cărora să-şi măsoare performanţa politică de la europarlamentare.

Între PDL şi PMP există o competiţie acerbă, astfel că ar fi raţional să presupunem că aceste două formaţiuni nu-şi fixează bariere procentuale absolute. A veni în faţa celuilalt ar fi, în mare măsură, un obiectiv rezonabil pentru ambele. Situaţia PDL este mai dificilă, pentru că este un partid mai vechi; PMP ar putea beneficia de circumstanţe atenuante, fiind la prima confruntare electorală. Pe fond, însă, vom asista la cel mai interesant duel direct. S-ar putea ca această confruntare să ducă la o mai bună acoperire a spectrului politic vizat, astfel încât suma voturilor celor două partide (am putea adăuga aici şi scorul FC) să depăşească nivelul de 20%. Dacă, spre exemplu, suma ar tinde spre 25-30%, s-ar putea spune că învinşi din decembrie 2012 au reuşit o străpungere electorală majoră. Sigur că pentru a propulsa un candidat cu şanse la prezidenţiale ar fi nevoie de dialog şi că acesta nu va fi simplu, mai ales că ar urma să intervină şi Traian Băsescu. În momentul de faţă, nu e deloc clar dacă se va produce reunirea în jurul unui candidat comun. Sau dacă o astfel de reunire va putea conduce şi la o însumare a procentelor celor trei formaţiuni. Orizontul de timp pentru reformarea şi stabilizarea zonei acoperite de PDL, PMP şi FC este toamna lui 2016, nu cea a lui 2014.