Când te caută dirigintele în toiul vacanţei

În alegerile parlamentare din noiembrie 2014, simţind că le trece glonţul pe la ureche şi că forţele vorbitoare de limba rusă sunt cât pe ce să pună mâna pe butoane, partidele pro-europene au promis că totul va fi bine şi la vară cald. Parţial, după cum se vede, una dintre promisiuni a fost realizată cu vârf şi îndesat aşa că, având sentimentul datoriei parţial îndeplinite, toată lumea a intrat în vacanţă imediat după numirea – după frământări principiale de câteva luni – noului Guvern.

După un proces istovitor de negocieri pentru funcţii şi principii, parlamentarii moldoveni şi-au alocat repejor câte o indemnizaţie de vacanţă de aproximativ 30.000 lei moldoveneşti (cam cât 7,5 salarii medii lunare în Republica Moldova) şi au plecat, cum altfel?, „la odihnă“. Liderii partidelor politice s-au retras şi ei mai la umbră în toată această acalmie, visând probabil la viitoarele alegeri anticipate. Căldura mare şi lehamitea parcă le-a mai tăiat din aplomb şi Unioniştilor în timp ce mişcarea „DA“, cei care îşi asumă rolul de opozanţi morali ai oricărei puteri politice care nu îi include şi pe ei în vreun minister (o mişcare condusă de 16 lideri, nici nu vrea să îmi închipui cum este la şedinţele lor) pregăteşte un nou protest „spontan“ anunţat pentru începutul lunii septembrie, când se speră că va fi mai răcoare şi se vor întoarce din concedii participanţii tradiţionali la mitingurile lor.

Referendumul pentru schimbarea formei de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova s-a dovedit că nu poate fi organizat în toamnă, Curtea Constituţională arătând clar că cei care au propus acest lucru nu au citit aşa cum trebuie Constituţia pentru a vedea care sunt termenele necesare organizării unui astfel de scrutin, aşa că şi Preşedinţia, Curtea şi Comisia Electorală pot savura în linişte tihna verii.

Până şi liderul opoziţiei filo-ruse, socialistul Dodon, consecvent în inconsecvenţa sa, a plecat să îşi încarce bateriile şi să îşi golească buzunarele în perfida Uniune Europeană, la Karlovy Vary, persiflând tradiţionalul Soci, peştele de sticlă aurită de pe biroul lui Vladimir Putin.

Singurii ghinionişti în toată această perioadă se dovedesc a fi noii miniştri desemnaţi în Cabinetul Streleţ care, pentru a-şi mulţumi colegii din partidele care i-au nominalizat, trebuie să muncească zilele acestea şi să facă loc în organigrama ministerelor pe care le conduc pentru tot felul de cunoştinţe şi obligaţii, oameni de nădejde, căliţi în lupta ideologică de la firul ierbii şi care acum îşi aşteaptă răsplata pentru afişele şi pliantele împărţite conform competenţelor.

În toată această linişte în care parcă şi ticăitul ceasului deranjează, a apărut – fără să-i ceară nici un politician moldovean părerea – domnul Thorbjorn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei. Domnia Sa, într-un articol intitulat „Trageţi Moldova de pe buza prăpastiei!“ şi publicat taman în New York Times, îndrăzneşte să ridice puţin preşul sub care destonicii politicieni moldoveni îngrămădiseră puţin gunoiul înaintea plecării „la odihnă“ şi trage un serios semnal de alarmă privind riscul declanşării în Republica Moldova a unei noi crize de securitate care va afecta, însă, şi multe alte ţări din zonă. În articolul cu pricina, Domnul Jagland sugerează Republicii Moldova „să rezolve problema băncilor devalizate, iar guvernul să înceapă imediat să epureze oficialii corupţi din organele publice. Judecătorii, unii dintre care foarte sus-puşi, care au fost acuzaţi că au abuzat în mod sfruntat de putere, trebuie anchetaţi. Organele de drept, de asemenea, trebuie să facă tot ce le stă în putere să reţină persoanele ce se fac vinovate de marele jaf bancar. Totodată, amestecul politicului trebuie eliminat din sistemul judiciar, iar Parlamentul trebuie să adopte de urgenţă proiectul legislativ care ar garanta imparţialitatea procurorilor. Iar pentru a se demonstra că nimeni nu poate fi mai presus de lege, trebuie să se limiteze imunitatea generală de care se bucură deputaţii din Parlament. Principalele organe anti-corupţie – Centrul Naţional Anticorupţie, Comisia Naţională de Integritate şi Procuratura Generală – trebuie să beneficieze de independenţă, cu atribuţii clare şi forţă veritabilă. Sunt necesare şi restricţii serioase în domeniul finanţării partidelor pentru a reduce influenţa banilor mari asupra politicului. Va fi nevoie şi de noi reguli pentru a fărâmiţa monopolurile de media şi a oferi jurnaliştilor critici o mai bună protecţie.“

În şcoala generală, un prieten foarte bun de-al meu care făcuse o trăsnaie la ore, de teamă ca doamna dirigintă să nu sune acasă pentru a-i anunţa părinţii cu ce se ocupă în loc să înveţe, a decuplat firele de la telefon aşa că domnişoara Teodorel a tot sunat zile la rând până când, luată probabil cu alte probleme, a uitat de reclamaţia cu pricina şi, astfel, viaţa a mers înainte, fără repercusiuni dramatice pentru împricinat. Tare mi-e teamă că şi domnul Jagland, la fel ca şi diriginta noastră cea plină de bune intenţii, va suna încercând să găsească pe cineva acasă însă, văzând că nu îi răspunde nimeni la telefon, se va lua cu alte probleme şi va uita de ce îi căuta atât de insistent pe politicienii moldoveni aflaţi “la odihnă”.