Fie ca să fie

sâmbătă, 11 aprilie 2015, 01:50
4 MIN
 Fie ca să fie

Multe dintre urările tradiţionale de Paşte încep cu două cuvinte obsedante “fie ca”. Ce ne putem dori în prag de sărbătoare noi, cei care îndrâgim sportul ieşean.

Fie ca echipa de fotbal CSMS Iaşi să-şi continue traseul excepţional avut în ultima vreme în Liga I şi să rămână în aşa-zisa elită a fotbalului românesc, chiar şi aşa, în condiţii vitrege de serie cu 12 echipe. Ar fi cea mai frumoasă dovadă de corectitudine pe care Iaşul fotbalistic îl arată într-o vreme în care şmecheriile cu insolvenţe apar precum ciupercile după ploaie. Subsemnatul doreşte ca minimum pentru echipa din Copou locul XI, pentru ca nimeni să nu spună că, dacă CFR Cluj n-ar fi fost depunctată atât de amarnic, Iaşul ar fi retrogradat.

Fie ca, odată şi odată, fotbalul ieşean să ajungă şi el la masa Cupelor Europene. Pentru început ar fi mulţumitor pentru noi chiar un tur preliminar mititel acolo, pentru că în grupe, chiar dacă ajungem trebuie să suportăm umilinţa de a juca acasă… la Piatra Neamţ. Unii chiar doresc acest lucru chiar de la toamnă, deloc imposibil din cauza sus-numitelor insolvenţe. Petrolul, Dinamo, CFR Cluj (dacă scapă de depunctare la TAS) nu au drept de joc în competiţiile europene, CSU Craiova cere o derogare de la UEFA, deşi n-are trei ani de existenţă (de fapt, gruparea olteană a intrat pe uşa din dos în fotbalul românesc, dar asta e altă poveste şi se leagă de un alt “fie ca”). Nu cred, însă, că la ora actuală, CSMS Iaşi are logistica de a ataca competiţiile, de aceea fie ca formaţia din Copou să ajungă în Europa de pe un loc cu adevărat onorabil de Liga I. Pentru că Iaşul este singurul oraş mare din ţară care nu a reprezentat vreodată naţiunea în competiţiile continentale.

Fie ca să se găsească odată şi odată un investitor de nădejde pentru CSMS Iaşi, unul serios care să fie şi pe placul autorităţilor locale. Chiar dacă nu am cine ştie ce afinităţi cu personajul politic care conduce urbea, trebuie să recunosc că primarul Gheorghe Nichita are dreptate când spune că în zilele noastre este greu să se investească în fotbal din motive binecunoscute. S-ar putea spune că şi până acum a fost la fel, din moment ce aceia care au investit corect şi cinstit au ieşit în pierdere, iar cei care s-au gândit la spălătorii şi alte chestii murdare sunt fie în cercetare, fie după gratii. Dar poate că după zilele noastre vor veni şi alte zile un pic mai ale noastre.

Fie ca în mintea ieşeanului să se înfingă mai solid ideea că fotbalul este un sport, dar sportul nu este un fotbal. Sau mai exact, sportul este mai mult, chiar mult mai mult, decât fotbal. Sintagma “mintea ieşeanului” nu este un eufemism pentru Consiliul Local, Judeţean sau primarul Nichita. Mintea ieşeanului obişnuit, multiplicată de sute de mii de ori, poate fi un factor de influenţă, de presiune, dacă s-ar umple stadionul Tepro sau Sala Polivalentă. În materie de Sala Polivalentă actuală nu mai e loc de nici un “fie ca”, fiindcă a fost ca să nu fie ca… Există o nevoie acută de sprijin acum, când sportul ieşean de echipă bate la poarta consacrării, dar rămâne acolo din motiv de “ciuca bătăilor”. În primul rând, “fie ca” să dea Domnul mintea ieşeanului cea de pe urmă pentru a naşte o echipă valoroasă de volei feminin, în amintirea celei trecute şi în locul a două trupe de pepinieră care retrogradează pe rând.

Fie ca în vara următoare, Iaşul sportiv să fie mai bine reprezentat la Jocurile Olimpice. Fie ca alte judeţe sau capitale mai mari să nu se mai laude cu performanţe obţinute de sportivi plecaţi din dulcele târg.

Sunt multe dorinţe pe care iubitorul obişnuit de sport le exprimă, fie chiar şi în gând, în zilele de sărbătoare. Unele sunt spuse aici, altele rămân nescrise. Dacă ţinem cont că suntem şi români, înainte de a fi ieşeni, dorinţele se multiplică, cu atât mai mult că sportul nu este unica preocupare şi grijă din inimile românilor. De pildă, fie ca Simona Halep, cea mai bună sportivă română (nu machedoană sau, mai rău, albaneză) a momentului, să fie respectată cel puţin la fel de mult cum îşi respectă ea compatrioţii; sau fie ca Federaţia Română de Fotbal să nu fie nevoită să dea o derogare în privinţa statutului juridic al conducătorilor săi, din lipsă de candidaţi fără cazier. Sunt doar două dorinţe dintr-un noian aflat în legătură cu sportul. Dar mai bine ne oprim. Fie ca să fie lumină şi pace în suflete. Fie ca să fie!

Comentarii