Flacăra blondă

Aşa cum era de aşteptat, "popularul" Cristian Diaconescu a rămas fără sprijinul propriului partid în competiţia pentru fotoliul de la Cotroceni. Prea elegant, dar şi prea anost pentru o campanie care se anunţă deja mizerabilă, Diaconescu este victima uneltirilor politice ale Elenei Udrea. Blonda lui Băsescu s-ar dori preşedintele României.

De bună seamă, conducerea PMP a priceput că Diaconescu va scoate, la alegerile prezidenţiale, un scor sub cel al partidului, apreciat, cu bunăvoinţă, la un 6-7%. Aspect care va însemna o grea lovitură de imagine pentru Partidul Mişcarea Populară. Prin apariţia UCL, scena politică s-a polarizat dramatic, românii având de ales, în noiembrie, între o stângă şi o dreaptă (deci mai mult între două false viziuni decât între doi candidaţi!), la fel de amorţite. Dar altă variantă nu prea există. Un vot pentru Diaconescu ar fi, prin urmare, unul irosit.

Tocmai de aceea, Elena Udrea (în măsura în care va intra oficial în competiţie) şi-a propus să schimbe această stare de lucruri. Planul ar putea să reuşească, dacă blonda lui Băsescu va muta discuţiile de la doctrinele politice (nerespectate oricum de nimeni!) la candidaţii aruncaţi în luptă. Strategia PMP porneşte de la un calcul deştept. Dacă preşedintele României este un mediator, un soi de înţelept (cum promit toţi candidaţii să fie!), atunci, pe noi, alegătorii, ar trebui să ne intereseze mai puţin formaţiunea din care provine candidatul şi mai mult caracterul care-l recomandă pentru această funcţie. Adică suntem obligaţi să fim atenţi la om, nu la partid.

Dar aici sesizăm una dintre marile probleme ale posibilului viitor candidat al PMP. Omul politic Elena Udrea este unul teribil de controversat. Fost ministru al Dezvoltării, Udrea a lăsat în urma-i mai degrabă scandaluri decât reuşite. În schimb, blonda lui Băsescu e atrăgătoare şi isteaţă, ştie să se certe, nu se teme de nimeni şi posedă o cantitate apreciabilă de tupeu. Elena Udrea e tot un fel de Băsescu.

Dacă intră în luptă, multe reflectoare se vor aţinti vrând-nevrând asupra ei. Dacă adversarii îi vor accepta provocările, atunci vom asista la înfruntări televizate pline de suspans. Cu siguranţă, cu Elena Udrea în campanie, nu vom mai gândi doar în termeni de dreapta-stânga, ci şi de bărbat-femeie, de adevăr-minciună, de justiţie-injustiţie, de Băsescu-Voiculescu etc. Dihotomiile se vor înmulţi semnificativ, oferind confruntărilor dintre candidaţi, dar şi campaniei electorale în genere, o doză suplimentară de sare şi piper.

Cel mai probabil, Udrea va obţine un scor superior PMP, ceea ce o va anunţa drept un pion important în lupta pentru Cotroceni, îndeosebi în negocierile de după primul tur al prezidenţialelor. Dar abia aici intervine adevărata problemă a candidatului PMP. Iar o paralelă cu cazul Schrotter de la Iaşi ne va lămuri suficient.

În 2008, după o jumătate de campanie deosebit de eficientă pentru Primăria Iaşi, Schrotter s-a retras din cursă, anunţându-şi sprijnul ferm pentru candidatul dreptei, Dumitru Oprea. Dar stratagema s-a dovedit profund eronată, căci spre Oprea s-au transferat mai degrabă antipatiile alegătorilor decât voturile lor. Mulţi dintre suporterii Irinei Schrotter (femei independente, de regulă) votau numai şi numai Irina Schrotter. Pentru Oprea, nu s-au mai obosit să se deplaseze la urne. În schimb, marcaţi de strigătele de groază ale stângii, s-au mobilizat la vot adversarii. Aşa că, până la urmă, Schrotter a adus ghinion dreptei de la Iaşi.

Cui va aduce ghinion Elena Udrea?