Încă un referendum inutil

Este de aşteptat ca, în zilele următoare, proiectul de modificare a Constituţiei să fie pus la îngrăşat. Anunţul făcut deunăzi de cei doi capi ai USL, privind aruncarea proiectului în mulţime odată cu alegerile europarlamentare, a dezgropat această idee veche de cinci ani şi a reînviat promisiunea făcută de social-democraţii-liberali încă înainte de scrutinul din noiembrie 2012. Aparent, liderii PNL şi PSD s-au împăcat în perspectiva ”eliberării” Palatului Cotroceni de singurul om de care nu pot trece, iar pentru asta au nevoie de o Constituţie nouă, care să se aplice odată cu instalarea noului chiriaş acolo. Procedura modificării legii fundamentale este destul de complicată şi ar trebui să se încheie până la sfârşitul lunii aprilie ca să poată avea loc referendumul o lună mai târziu, odată cu alegerile pentru Parlamentul European.

Presupunând că toate zig-zag-urile de natură legislativă au fost parcurse, mai rămâne de trecut un singur hop: prezenţa la vot. Anul trecut, în iunie, Curtea Constituţională a fost de acord cu scăderea pragului de prezenţă de la 50 la 30 de procente din numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente, condiţia fiind însă ca ea să se poată aplica abia la un an de la intrarea în vigoare a noii legi a referendumului. Or, aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial cu exact 30 de zile în urmă (pe 16 decembrie 2013, după o nouă contestaţie la CCR formulată de preşedinte), ceea ce înseamnă practic că, indiferent dacă ar fi cuplat cu europarlamentarele din mai sau cu prezidenţialele din noiembrie, referendumul va avea nevoie de o prezenţă de 50% plus 1 pentru a fi validat. În ultimii ani, acest prag a fost depăşit doar la alegerile prezidenţiale din 2009 şi la cele locale din 2012.

Tot în 2009 a fost stabilit şi recordul de apatie românească la un scrutin: doar puţin peste 27% dintre alegători au mers la europarlamentarele din acel an. Prin urmare, se poate spune că soarta referendumului de revizuire a Constituţiei este pecetluită? Ponta şi Antonescu au anunţat deja că scrutinul din mai se va întinde pe două zile, doar-doar s-o atinge un procent mai puţin ruşinos. Depinde însă de modificările propuse, iar unii ar spune că şi de eforturile suplimentare ale unora de a umple urnele cu voturi. Cel mai bun exemplu în acest sens este fieful lui Liviu Dragnea, Teleormanul, care a fost judeţ fruntaş la europarlamentarele din 2009, cu o prezenţă de peste 48%, la mare distanţă de locul 2 (Ilfov, 41%).

Revenind, noua Constituţie va avea referiri la regiuni şi la Consiliul Regional – cel care urmează să coordoneze consiliile judeţene, va reduce la patru ani mandatul preşedintelui (care pierde din atribuţii) şi va deschide calea adoptării monedei euro simultan cu transferul unor prerogative ale Băncii Naţionale către Banca Centrală Europeană.

Ca de obicei, cine-mparte parte-şi face, astfel că cei mai câştigaţi vor fi parlamentarii. Dacă nu se mai modifică nimic, Legislativul va rămâne bicameral, cu cel mult 300 de deputaţi – la care se adaugă cei 18 reprezentanţi ai minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară – şi nicio referire la numărul senatorilor. Altfel spus, numărul de parlamentari are toate şansele să treacă de 450, în loc de maxim 300 – cât au arătat oamenii că vor, la referendumul din 2009, ignorat cu încăpăţânare de USL. Legea electorală ar urma să pună în legătură efectivul parlamentar cu cel al populaţiei ţării. Dacă aleşii au fost de acord să pedepsească traseismul politic cu excluderea din Parlament, în schimb au decis că nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi decât cu încuviinţarea colegilor şi numai după ascultarea lor.

Sunt acestea motive suficiente să vă scoată din casă pentru a merge la vot? Nu trebuie să răspundeţi acum, ci la sfârşitul lunii mai, când se preconizează organizarea referendumului pentru modificarea Constituţiei. Dar până atunci se pot întâmpla multe.