Latifundiarii banilor (II)

Am criticat în articolul ”Latifundiarii banilor (I)” intenţia Guvernului, de fapt a ministrului bugetului, proaspătul PSD-ist, Liviu Voinea, de a subvenţiona de la buget parte din ratele neachitate la bănci de către debitori cu salarii mici, pentru doi ani, adică fix între alegerile europarlamentare şi cele generale, nu mai revin asupra analizei. Păcat de el, căci, deşi de stânga, era un economist de bună calitate. Am mai văzut figura aceasta şi la Daniel Dăianu, care ne-a încântat ani de zile cu teoriile şi cu carisma sa, pentru ca, după 2008, când a semnat alături de socialiştii din Parlamentul Europei un Manifest pentru reintroducerea controlului pieţelor şi ca urmare liberalii nu l-au mai pus pe listă la europarlamentarele următoare, să devină consilier al premierului Ponta şi să obţină de la social-democraţi o sinecură în cupola aceea de supraveghere a alegerilor, alături de bunul său prieten, sforarul Dan Ruşanu. Atât l-a ţinut liberalismul pe Dăianu, cât i-a dat funcţii, după aceea şi-a descoperit, tot studiind şi studiind, convingeri social-democrate. Au mai fost economişti mari care-au parcurs traseul ăsta, ca John Stuart Mill sau John Maynard Keynes, dar ei n-au făcut-o pentru bani. E drept că nici dl. Sima nu le-a gestionat şi lor plasamentele. Vedeţi că nu numai în politică sunt voiajori. Nu ne rămâne decât să-i urăm succes d-lui Dăianu, acum are ce supraveghea, deşi aud de la actorii implicaţi că, de când se ocupă dânsul şi dl. Ruşanu, piaţa asigurărilor nu e delor mai solidă.

Am urmărit apoi o săptămână şi am văzut reacţii preponderent negative, mai puţin de la FMI, la adresa montajului financiar prezentat, o intruziune necuvenită a statului în treaba sistemului bancar şi o discriminare neconstituţională a cetăţenilor României. De altfel, majoritatea criticilor au venit, oarecum surprinzător, chiar din partea reprezentanţilor sistemului bancar, directori de bănci, care văd schema ca fiind greu funcţională. Deşi Banca Naţională a fost consultată, guvernatorul Isărescu a declarat că el, ca economist, nu este de acord cu aşa ceva, iar ca guvernator nu înclină spre astfel de montaje financiare. Apoi a venit şi avertismentul preşedintelui Băsescu. Oricum, BNR trebuie să rămână independentă şi am arătat că ar avea şi mijloace de a rezolva problema dac-ar vrea. O singură voce a făcut opinie separată şi destul de stridentă, anume cea a eternului consilier Adrian Vasilescu. Fost ziarist, acesta a fost promovat de dl. Isărescu ca purtător de cuvânt şi s-a înveşnicit pe post. Ascultându-i explicaţiile alambicate şi gâfâite, în ultimii ani am înţeles tot mai puţin din ceea ce Eminenţa Sa ar fi vrut să transmită. De pildă, pentru a justifica o aşa-zisă constituţionalitate a măsurii, d-lui face constatarea terifiantă că oamenii au venituri inegale. E vorba de egalitatea în faţa legii, ca principiu constituţional, a legii pe care vreţi voi să o daţi şi care-i discriminează negativ pe cei care muncesc şi plătesc, musiu.

Dar dl. Vasilescu a devenit mai keynesian decât Keynes, nu redescoperind legile sale psihologice macroeconomice, care vin să completeze raţionalitatea pieţei, ci afirmând că oamenii, în calitate de consumatori, nu sunt dominaţi de raţiune, ci de sentimente, de emoţii, prin urmare indicaţia preţioasă dată băncilor este să-şi formeze echipe de psihologi, sociologi, filosofi şi economişti (mulţumim!) care să analizeze comportamentele clienţilor, în general a consumatorilor. Asta îmi aminteşte de comisiile alea muncitoreşti alcătuite de Ceauşescu pentru apărarea patriei în 1989… Să rămâi mut de admiraţie, nu alta! D-le Vasilescu, dar dvs., dacă tot sunteţi un spirit atât de vizionar şi transdisciplinar, ce aţi făcut la Banca Naţională în 2006-2008, de ce n-aţi angajat psihologi, sociologi etc. să convingă părţile contractante, atât creditorii, cât şi debitorii să-şi mai atenueze euforia, să nu mai dea/ ia celebrele credite cu buletinul, de ce nu le-aţi explicat că riscul valutar rămâne neacoperit şi, mai ales, cunoscând atât de bine aspectul psihologic al problemei, de ce nu aţi impus reguli corespunzătoare în sistem? De ce nu aţi făcut acelaşi lucru şi când a venit criza, iar acum, cum vedeţi dvs. funcţionarea concretă la o sucursală bancară a unor asemenea comisii?

Şi BNR-ul şi băncile comerciale fac studii de impact, studii statistice, econometrice, psiho-sociologice, fac prognoze, se chinuie cu ipoteci, fac experimente ş.a. Chiar dvs. aţi scris recent o carte cu astfel de consideraţii, de care ne vom ocupa în curând. Dar, realitatea crudă, d-le Vasilescu, este că oamenilor li s-au redus veniturile reale, că şi-au pierdut slujbele, că sunt plătiţi la negru, că a crescut impozitarea cât a crescut şi evaziunea şi că, în concluzie, în afara unui procent de 4-5 % rău platnici în adevăratul sens al cuvântului, restul de 18% nu au de unde plăti, pentru că nu au realmente nici ce mânca. Dar unde eraţi dvs. şi psihologii dvs. când în România s-au devalizat bănci şi au dispărut zeci de miliarde de dolari? Unde sunt acei bani? De ce nu faceţi o comisie, că aveaţi atribuţii de supraveghere? Chiar nu răspunde (vorba vine!) decât Temeşan de la Bancorex (Regele Băncilor). Acum, dacă tot aţi luat credite şi-aţi strâns şi banii de pe piaţă (curat keynesian), acum că aveţi cea mai mare rezervă valutară din istoria României, de ce nu puneţi la bătaie, mai ales că lucraţi atât de armonios cu guvernul, vreo 20 de miliarde pentru inveştiţii în infrastructură (keynesian, nu?), să câştige oamenii un ban cinstit şi să-şi plătească ratele, nu să se ducă în sclavie pe la alte baronii?

Vedeţi, d-le Vasilescu e uşor a visa psihologi, dintr-un luxos birou, amenajat costisitor. Nu te murdăreşti nici pe pantofi, covorul e adânc. D-le consilier, nu spun ce salariu aveţi, salariile din bănci se mai cunosc, chiar dacă secretul impus e atroce. Păi se compară ele cu cele din economia reală, unde, d-le economist, se produce, se creează, se inovează, nu se mută nişte bani de colo-colo? Ei bine, eu cred, totuşi că ideea cu psihologii e foarte bună, dar vă rog să începeţi cu dvs. aplicarea. Aşa, de-un par exemple.