Cu puţine zile însă înainte de acest îndelung mediatizat eveniment, în timp ce cuplul regal se pregătea de venirea pe lume a încă unui moştenitor al tronului, regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, a semnat un document prin care "căsătoriile" homosexuale au devenit, practic, legale în Anglia şi în Ţara Galilor. Este vorba despre o cartă valabilă pentru fiecare naţiune din Commonwealth, în care se stipulează: "Ne opunem în mod implacabil tuturor formelor de discriminare". Ceea ce va face ca, conform interpretărilor date de oficialităţi din Marea Britanie, cel mai probabil din vara lui 2014 (după ce vor fi aduse unele "ajustări administrative") să se poată încheia primele "căsătorii" între persoane de acelaşi sex. Acest act legislativ nu face decât să ducă până la ultimele consecinţe o stare deja legală în Regatul Unit: cuplurile de homosexuali au deja aceleaşi drepturi parentale ca şi cele heterosexuale, încă din 2005 putându-se "căsători" printr-un parteneriat civil. Ei pot adopta copii (a se vedea cazul lui Elton John şi al "partenerului" său), pot recurge chiar şi la procreere asistată medical, inclusiv au dreptul la o mamă purtătoare (surogat).
Care este conexiunea dintre cele două evenimente evocate mai sus? Aparent nici una, dar cu un mic efort de imaginaţie ne putem da seama ce ne poate rezerva viitorul. Pe viitor, având în vedere prevederile legislaţiei, nu este deloc exclus să avem ca prinţ moştenitor al Marii Britanii şi o persoană cu înclinaţii homosexuale. Poate cineva să oprească acest moştenitor de tron a se "căsători" cu o persoană de acelaşi sex? Desigur, nu. Acum închipuiţi-vă tânăra "familie" regală ieşind de la maternitate cu un copilaş în braţe, abia născut (evident, de o mamă surogat). Ce ar putea să declare presei? Mai pot ei spune că este un moment pe care "orice părinte îl cunoaşte"? Sau că bebeluşul are ceva din frumuseţea mamei? (moment la care unul dintre bărbaţi va trebui să indice, sugestiv, către… celălalt bărbat!)… Sunt convins că imaginea pe care o descriu ar cutremura orice om care nu şi-a pierdut de tot simţul penibilului. După cum sunt convins şi că regina Marii Britanii este perfect conştientă de posibilitatea unui astfel de scenariu şi că, într-un fel sau altul, a fost forţată să semneze un document pe care, oricum, nu-l putea opri. Drept dovadă este faptul că Alteţa sa nu a pomenit nici măcar o singură dată, de când este regină, adică din 1952, cuvintele "gay" sau "lesbiană". Nu a făcut referire la "comunităţile" LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) în nici un discurs oficial, rostit sau scris, ca şi cum nici nu ar exista. Fapt ce l-a înfuriat pe jurnalistul Peter Tatchell care afirma, maliţios, într-un articol publicat în The Guardian, pe 1 iunie 2012, că menţionarea persoanelor din categoria LGBT pare a fi "sub demnitatea monarhului".
Apropo însă de documentul britanic care incriminează… "toate formele de discriminare" şi care va conduce la legalizarea "căsătoriilor" între homosexuali. Aceasta este o formulare foarte asemănătoare cu cea propusă de senatorul PNL Tudor Chiuariu (şi aprobată, în final, de comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei României), prin care, în articolul 4, se prevede că "discriminarea bazată pe (…) orice altă situaţie este interzisă". Este evident că, dacă va intra în Constituţia noastră această prevedere, legiferarea "căsătoriilor" între homosexuali devine o simplă formalitate. Pe de altă parte, nu există doar lesbiene şi gay între membrii LGBT, ci şi, spre exemplu, bisexuali. Cu alte cuvinte, dacă nu vei putea interzice unui cuplu de homosexuali să se căsătorească (ar fi o discriminare!), nu vei putea opri nici pe un bisexual să-şi legalizeze cele două relaţii (şi cu un bărbat, şi cu o femeie). Şi nu doar bigamia ar fi astfel legalizată, ci şi poligamia. Păi nu ar fi tot discriminare să opreşti pe cineva să aibă mai mulţi parteneri, dacă asta este (dez)orientarea sa sexuală? Cu ce este mai prejos un astfel de om, care are mai mulţi parteneri/e faţă de un gay sau o lesbiană?… Şi uite aşa, din această postmodernă cutie a Pandorei vor tot continua să iasă lucruri de neînchipuit acum pentru orice minte normală.
După mai bine de două secole de la Revoluţia franceză, care a impus, o dată cu A Treia Republică, celebrul Liberté, égalité, fraternité, iată că omenirea a mai făcut, zilele trecute, un pas "important". De data asta pasul aparţine unei monarhii, care s-a inspirat tot de la Republica Franceză, entuziasta apărătoare a "căsătoriilor" între persoane de acelaşi sex. Să ne aşteptăm, pe viitor, la un slogan adaptat monarhiei britanice, de genul "Libertate, regalitate, homosexualitate"?
Ceva şi despre "drepturile" demonizaţilor