Liniştea care contează

Faptul că România a calificat doua echipe de fotbal în grupele competiţiilor europene nu este ieşit de comun. Am avut şi patru, în trecutul apropiat. Faptul că o echipă aflată la prima aventură europeană, Pandurii Târgu Jiu, merge în grupe reprezintă ceva, dar nu foarte mare lucru. E plină istoria Cupelor Europene de cazuri de acest gen, chiar dacă este o premieră pentru Pandurii şi pentru România.

Dincolo de calcule, coeficienţi şi de ranking-urile la care am ajuns, ceea ce este, într-adevăr, de mirare în acest caz este că echipele noastre joacă fotbal de calitate, lucru pe care l-am mai evidenţiat într-un text apărut recent. Laurenţiu Reghecampf, Cristi Pustai, Cosmin Contra şi Daniel Isăilă sunt tinerii furioşi în ale antrenoratului care refuză "autobazele", "focul la ei", "fundul în poartă" şi toate aceste mostre de fotbal meschin care ne-au adus, în trecut, ceva performanţe, dar şi zâmbete de compasiune din partea unor comentatori străini. Nu vreau să repet ceea ce am mai spus şi nu vreau să reiterez concluzia că, într-un anumit moment şi naţionala trebuie să se alinieze noului val. Rezultatele înregistrate de cele patru echipe arată că, cel puţin în zona acestui cvartet, România se află pe drumul cel bun.

Acum, că sorţii de dimineaţă nu ne-au ajutat să mai luăm locul lui Fenerbahçe în Liga Europa, ne putem pune câteva întrebări. De ce Steaua, de ce Pandurii? De ce nu Astra sau Petrolul?

De ce Steaua? Întrebarea este vecină cu non-sensul. Steaua a câştigat cu autoritate campionatului trecut, Steaua a căpătat experienţa confruntărilor din ultimii ani, Steaua a fost cap de serie la tragerea la sorţi, în toate fazele, bineînţeles, în afara grupelor. Şi, mai important este faptul că Steaua are un antrenor care a realizat ceea ce nimeni nu mai credea că se poate realiza în Ghencea. Laurenţiu Reghecampf i-a închis gura lui Gigi Becali şi nu cu pumnul, nu cu vocea răstită, ci cu rezultate. Şi nu l-a redus la tăcere pentru că Gigi este acolo unde este, fiindcă schimbarea de la Steaua s-a văzut încă de anul trecut. Bineînţeles că metodele de antrenament ale lui "Reghe", pregătirea fizică "nemţească" pe care a introdus-o, chiar şi medicaţia susţinătoare de efort a lui Thomas Neupert, l-au ajutat pe Reghecampf. Cert este, că în ciuda dificultăţilor administrative şi de comunicare cu patronul, la Steaua este linişte. Şi asta contează cel mai mult.

De ce Pandurii? Pentru că la echipă a ajuns un antrenor care a continuat perfect munca lui Petre Grigoraş, în opinia mea, liderul şi poate chiar iniţiatorul noii generaţii de tehnicieni. Este vorba de Cristi Pustai, "matematicianul" care desenează scheme ca la baschet, ştie să-şi adapteze aşezarea în funcţie de adversar şi preferă, ca şi ceilalţi amintiţi, jocul direct pe poartă. Într-o singură repriză de meci, Pustai şi-a pliat echipa pe profilul tradiţional "fundul în poartă şi mingea la Eric" (prima din meciul cu Braga, de la Cluj) şi a greşit. A încercat şi în finalul partidei de la Braga, la 1-0, dar zeii nu l-au pedepsit, lăsând intactă poarta lui Mingote. A făcut câteva schimbări curajoase, l-a scos afară pe Eric şi i-a introdus pe Cristea şi Ciucur, două rezerve cvasi-anonime, ultimul hotărând calificarea. Câţi suporteri febrili ai gorjenilor au visat la calificare, după 0-1 din tur, după plecarea lui Nistor şi cu un sfert de Eric pe teren? Dar mai presus de orice, nici şeful cel mare, Marin Condescu, nici directorul Pârvulescu, nu se amestecă în bucătăria puştanului Pustai. La Pandurii este linişte. Şi asta contează cel mai mult.

De ce nu Astra? Echipa din Giurgiu este cea care a luat ochii în primele faze de calificare, în campionat a pornit ca din puşcă, iar Daniel Isăilă a arătat că este chiar antrenor de calitate. Prea mult nu mai insistăm, că am mai scris şi asta. După propria noastră ştiinţă, Laurenţiu Reghecampf i-a astupat gura lui Gigi Becali, dar nu l-a ucis şi nu l-a reîncarnat în persoana lui Ioan Neculaie. Astra ar fi putut reface handicapul cu Maccabi, dacă i-ar fi avut în teren pe Tembo şi Seto, sau pe Budescu în forma care a arătat-o la început. Nu toate aceste absenţe i se pot imputa lui "Becali de la Giurgiu", dar un lucru e limpede. Echipa din Giurgiu poate câştiga campionatul, poate ajunge odată în grupe, dar atât timp cât va fi sub tutela lui Neculaie, la Astra nu va fi linişte. Şi asta contează cel mai mult.

De ce nu Petrolul? Echipa ploieşteană joacă cel mai spectaculos fotbal din Liga I, mai spectaculos decât al Pandurilor, mai spectaculos chiar decât al Stelei. S-a văzut şi în finalul campionatului trecut, chiar dacă s-a clasat pe locul II, s-a văzut şi în modul în care a eliminat pe Vitesse Arnhem. Poate că Swansea a fost, deocamdată, o "nucă" prea pietroasă pentru Petrolul, dar cel mai mult echipa "găzarilor" a suferit prin plecarea lui Bokila. Petrolul este o trupă spectaculoasă, dar nu prea eficientă pe cât ar trebui să fie. Au venit jucători noi, încă neadaptaţi şi nici jocul nu se leagă perfect. În plus, mai sunt şi anumite asperităţi determinate de lipsuri financiare, care au obligat conducerea să-l vândă şi pe Grozav. Din aceste motive, la Petrolul este linişte, dar nu chiar deplină. Şi asta contează, într-o anumită măsură!