Caută 
3 MIN
Disputa privind numirea noilor şefi la parchete a adus USL la punctul de fierbere
Crin Antonescu nu avea cum să se supere pe Victor Ponta pentru ultima decizie luată de acesta fără să-l consulte, respectiv de a desemna candidaţi la conducerea parchetelor-cheie. Liderul PNL ştie că nu se poate baza doar pe maşinăria de manipulare a securistului Voiculescu şi are neapărată nevoie de sprijinul PSD ca să ajungă preşedinte. Teribil calcul politic, mai ales când eşti dat ca şi câştigător, din lipsă de contracandidaţi!
La rândul său, Victor Ponta s-a grăbit să dea vina pe Daniel Morar pentru graba cu care a trimis ieri dimineaţă la CSM cele şase nominalizări. Nu putea “asista pasiv” la “monopolul discreţionar” al fostului şef de la anticorupţie, acum procuror general şi membru în secţia de procurori a CSM, a explicat el. S-a grăbit premierul şi de această dată, la fel cum a făcut astă vară când cu suspendarea preşedintelui? Se prea poate. Dubla răzgândire de alaltăseară şi de ieri dimineaţă pare a fi deopotrivă o încercare a primului ministru de mascare a unei ezitări în a face aceste numiri sau o insistenţă aproape infantilă de a lua o hotărâre doar ca să fie în contra inamicilor politici. Cel puţin teoretic, miza oficială rămâne aceeaşi: respectarea unei condiţii cruciale pentru admiterea României în Acordul Schengen. Miza neoficială este arhicunoscută: imunizarea politicienilor faţă de justiţie, mai ales a acelora cunoscuţi ca nişte cai breji. PSD a plătit deja câteva facturi de acest fel până acum, în timp ce PNL încă reuşeşte să-i protejeze afacerile securistului Voiculescu şi să-l menţină pe controversatul Fenechiu în funcţia de ministru. Anunţul de aseară al liberalului Tudor Chiuariu, cum că noul ministru al Justiţiei (numit de PNL) va retrage propunerile făcute ieri de premier, parcă vine anume să confirme temerile din PNL, turnând în acelaşi timp gaz pe focul mocnit din USL. Ulterior, PSD a anunţat preluarea acestui portofoliu, fără ca liberalii să pretindă un alt minister la schimb.
Cine câştigă? Divergenţa – distanţarea sună mai optimist? – dintre Ponta şi Antonescu pe subiectul fierbinte al numirilor procurorilor şefi şi al reformei în justiţie în general pare să aducă puncte primului dintre ei. Deşi i se reproşează în continuare o teză de doctorat în Drept confecţionată artizanal, liderul PSD a reuşit o incursiune dincolo de propunerea noilor conduceri la DNA, DIICOT şi Parchetul General. El a arătat că regionalizarea va trebui să includă şi acest domeniu al justiţiei, agitat de conflicte interne şi aflat deseori sub o presiune politică cu atât mai mare, cu cât instanţa este mai înaltă. Fostul procuror a făcut comparaţie între curtea supremă a Statelor Unite, care funcţionează cu doar nouă magistraţi, în vreme ce Înalta Curte de la Bucureşti are de peste zece ori mai mulţi, tot mai ocupaţi cu numeroasele dosare ce ajung la ei. Concluzia este că procesele ar trebui să se oprească la Curţile de Apel şi nu să ajungă în număr aberant la instanţa supremă. Descoperirea premierului că reforma în justiţie s-a rezumat mai degrabă la apărarea avantajelor salariale decât la buna funcţionare a celei de-a treia puteri în stat vine după un mandat – foarte scurt, e drept – al unui (fost) magistrat cu renume, care însă a părăsit postul fără să lase nimic în urma sa, nici măcar un bilanţ. Şeful statului a fost necruţător, folosind un cuvânt extrem de dur referitor la acest mandat: catastrofă. O prezentare oricât de succintă, dar făcută cu ochiul şi mintea specialistului, putea fi edificatoare, însă ea lipseşte şi astăzi, la o săptămână după ce Mona Pivniceru a lăsat baltă ministerul, având în buzunar numirea la Curtea Constituţională pe un mandat de nouă ani. A meritat “efortul”?
Îți recomandăm
