Nicolae Steinhardt e viu si converteste in continuare

In calitate de reprezentant al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei a vorbit pr. Constantin Sturzu, care a spus ca evenimentul „are mireasma de sinaxar (n.r.: carte care cuprinde pe scurt vietile sfintilor) datorita vietii traite asa cum a trait-o parintele Steinhardt, o marturisire a credintei sale adunata si rasfirata in paginile atator carti si articole si in predicile despre care stim; de altfel, tot ceea ce stim despre parintele Steinhardt il indreptateste sa fie numit si randuit in ceata sfintilor. Sigur, aceasta este o opinie personala, nu una oficiala, dar sunt convins ca multi in inima lor gandesc asa“. Constantin Sturzu a adaugat ca, desi Nicolae Steinhardt nu a fost propriu-zis decat monah, este considerat un parinte, prin invatatura pe care a transmis-o in timpul vietii si pe care a lasat-o urmasilor. El a amintit felul in care vorbea acesta despre Hristos, „un Hristos care a venit sa ne mantuiasca si sa ne scandalizeze, in sensul bun al cuvantului, in sensul evanghelic al cuvantului, pentru ca ispita pe care o avem noi astazi este prea adesea sa traim un crestinism formal, de catedra, teoretic, in care vorbim si spunem lucruri pe care nu le traim si nu le-am pus in practica“. Constantin Sturzu a marturisit faptul ca Nicolae Steinhardt a fost unul dintre cei care l-au influentat decisiv si care au contribuit si la convertirea sa.

Profesorul Antonio Patras de la Facultatea de Litere a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi a vorbit despre activitatea literara a lui Nicolae Steinhardt, pentru ca acesta a fost „un critic literar foarte inteligent si original“. Antonio Patras a argumentat spunand ca Nicolae Steinhardt ilustreaza o pozitie mediatoare intre doua traditii importante la noi in ceea ce priveste eseul, un eseism de traditie rationalist-burgheza si o directie eseistica ilustrata de generatia trairista, care mizeaza pe autenticitate, pe dimensiunea mistica. „Din perspectiva criticii literare, Steinhardt ilustreaza critica creatoare, pe care a teoretizat-o la noi George Calinescu si care a fost continuata apoi de Ion Negoitescu, de exemplu; este acea critica ce sanctioneaza cliseul, locul comun. Si in critica literara, Steinhardt a rasturnat foarte multe clisee, care ne-au parvenit din diverse directii, din scoala, din presa si asa mai departe“, a explicat profesorul.

Parintele arhimandrit Macarie Motogna de la Manastirea „Sfanta Ana“ Rohia, locul in care Nicolae Steinhardt si-a petrecut ultima parte a vietii si unde a fost monah intre 1980 si 1989, a povestit cat de greu i-a fost acestuia sa intre intr-o manastire dupa ce a iesit din inchisoare, pentru ca in vremea aceea „nimeni nu se incurca cu un fost detinut politic“. In 1973, Constantin Noica, alaturi de care fusese inchis politic, dupa ce a vizitat Manastirea Rohia, i-a spus lui Steinhardt „ti-am gasit un loc potrivit“. „Pentru ca atunci Manastirea Rohia avea o biblioteca cu 23.000 de volume de carti, Nicolae Steinhardt si-a gasit locul si mediul unde sa poata sa lucreze“, a povestit parintele arhimandrit. In 1979, viitorul monah a preluat misiunea de a aranja si a fisa biblioteca manastirii, cerand in schimb un singur lucru, sa fie calugarit. „Cerea un lucru imposibil“, a povestit Macarie Motogna, „pentru ca trebuia aprobarea Departamentului Cultelor. Dar parintele Serafim, care era un om foarte curajos, a spus «s-a facut, o sa te calugaresc».“ Iar la 16 august 1980 Nicolae Steinhardt a devenit monah, iar aici „i-au creat toate conditiile pentru a putea sa scrie si sa citeasca“.

Securitatea, primul critic al Jurnalului fericirii

Despre debutul literar al lui Steinhardt a vorbit conf.univ.dr. Florian Roatis de la Facultatea de Litere din cadrul Centrului Universitar de Nord din Baia Mare. In prima sa carte publicata, In genul… tinerilor (1934), acesta critica si parodia colegi ai sai de generatie, personalitati precum Emil Cioran, Constantin Noica sau Mircea Eliade, ulterior ajungand sa considere acest volum un pacat al tineretii. „Nu stia atunci ca destinul sau se va impleti cu cei pe care ii parodia. Cu Noica, din 1954, au fost prieteni si impreuna au facut inchisoare. De fiecare data avea cuvinte de lauda pentru acest fapt, spunea ca s-a nascut datorita lui Noica a doua oara pentru ca s-a nascut crestin“, a povestit profesorul Florian Roatis, amintind si de cartea lui Nicolae Steinhardt despre Geo Bogza publicata in 1982 (Geo Bogza – Un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului), „un volum foarte ciudat, am zice noi, dar foarte interesant, pe care il considera o plata pentru acel pacat al tineretii“.

Conf.univ.dr. George Ardeleanu de la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti a vorbit despre destinul dramatic al Jurnalului fericirii, al carui prim manuscris a fost confiscat de catre Securitate. Profesorul a avut ocazia sa vada la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii cele 11 volume de urmarire a lui Nicolae Steinhardt, in dosar gasind si notele de analiza a manuscrisului, care reprezinta cel mai probabil „primul text critic al Jurnalului fericirii“. „Este foarte interesant, dupa cum vedeti, unul dintre primii cititori si cred ca primul analist al Jurnalului Fericirii este Securitatea. Ofiterii de Securitate deveneau brusc hermeneuti, critici literari“, a povestit profesorul.

Parintele prof.univ.dr. Stefan Iloaie de la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca l-a cunoscut acum 29 de ani pe Nicolae Steinhardt si l-a ajutat in efortul acestuia de a fisa si aranja ultima parte a bibliotecii de la Rohia. Parintele a povestit ca a intalnit de-a lungul vietii multi tineri care au recunoscut ca „omul acesta m-a convertit printr-o carte“, referindu-se la Jurnalul fericirii si a spus despre monahul de la Manastirea „Sfanta Ana“ Rohia ca astfel e viu si converteste in continuare.