Părinţi împietriţi de durere. Un copil are autism, iar celălalt suferă de sindromul Down

Sorin se teme de zăpadă. Nu-i place frigul şi se sperie când vede că fulgii năvălesc din toate părţile. Se mai teme şi de tunete sau de fulgere. În schimb, îi place să se uite la televizor şi să deseneze cifre. Este singurul lucru care i-a rămas întipărit din cele câteva luni în care a mers în clasa I. Azi, după opt ani de când părinţii au hotărât să nu-l mai trimită la şcoală, Sorin caută foi pe care să scrie până se plictiseşte câte un trei lăbărţat, sau câte un patru cât coala de hârtie. "La vârsta de 10 ani l-am dat un singur an la o şcoală specială pentru că l-am găsit de multe ori bătut. Veneam vinerea să-l iau acasă şi îl găseam plin de vânătăi, mă durea inima pentru că el nu vorbeşte şi nu-mi spunea dacă îl doare sau cine l-a rănit. Vă daţi seama, acolo erau copii cu probleme mari şi el s-a speriat", spune Elena, mama băiatului de 18 ani, diagnosticat cu autism la vârsta de doi ani. Pe atunci, părinţii micuţului s-au îngrijorat văzând că acesta nu încearcă să spună nici un cuvânt, nici stâlcit nici pe dos. "Mi s-a spus că are autism şi nu am ştiut ce trebuie să fac şi nici centre speciale nu am găsit ca să-l recuperăm cât de puţin". Sorin nu a făcut terapie şi nici acum nu vorbeşte. Nu poate nici să se îmbrace singur şi abia reuşeşte să mănânce. Ba mai mult, dacă nu l-ar chema cineva la masă el nu ar cere. Părinţii stau adesea şi se gândesc la viitorul copilului lor, la ce se va întâmpla cu el când ei nu vor mai fi. "Cine o să-i dea o bluză cum trebuie şi cine o să-l cheme să mănânce, pentru că dacă ar fi după el, ar muri de foame", se întreabă mamă în zadar.

 

Familia Blănaru din Larga Jijia are trei copii. O fata de 19 ani care tocmai a absolvit liceul, băiatul de 18 ani care suferă de autism şi încă un băieţel de cinci ani. A fost cea mai frumoasă veste când au fost anunţaţi că vor mai avea un băieţel. Însă, înainte de naştere, părinţii au aflat că cel de-al doilea copil va avea sindromul Down. "Am plâns zile întregi după naştere. Aveam un copil acasă cu autism şi acum născusem unul cu sindrom Down. Este o suferinţă pe care nu o putem striga, dar care ne roade pe dinăuntru", spune mama copiilor. Medicii i-au dat de înţeles că a fost o greşeală să aleagă să facă un copil la 32 de ani, pentru că vârsta ar favoriza apariţia sindromului. Şi mama a plâns înfundat o lună de zile cât a fost ţinută în spital. Pe urmă, alături de tatăl copiilor, Tiberiu, a hotărât să lupte ca să-l trateze măcar pe Sabin, dacă pe primul băiat nu l-au putut ajuta în vreun fel. Anul acesta l-au înscris la grădiniţă, unde merge de trei ori pe săptâmână, şi din aprilie au început terapia cognitiv-comportamentală la fundaţia Star of Hope din Iaşi. Însă, dacă la centru Sabin este înconjurat de copii care suferă de aceeaşi afecţiune şi care se comportă la fel, la grădiniţa din sat el se întâlneşte zilnic cu copii sănătoşi care acasă îşi întreabă mamele de ce colegul lor râde diferit. "De curând, a fost o şedinţă cu părinţii iar o mamă a spus că copilul ei o întreabă de ce Sabin nu ştie că la cinci ani copiii nu mai stau cu limba afară. M-am simţit groaznic", spune Elena, abia abţinânu-se să nu plângă. Joia şi vinerea, mama vine cu băiatul la Iaşi la terapie şi atunci, cum soţul şi fiica ei sunt plecaţi la lucru, femeia roagă un vecin să mai treacă pe la Sorin, ca să vadă ce mai face. "Uneori îmi este şi ruşine să mai apelez la om, pentru că ne-a ajutat de fiecare dată, însă nu am ce face. Alţi săteni râd de noi şi ne judecă pentru că luăm ajutor de handicap de la primărie. Ei nu ştiu ce înseamnă să ai un copil de 18 ani pe care să-l doară ceva şi să nu poată să-ţi spună. Sorin trăieşe într-o lume doar a lui. Într-o seară respira greu, se învârtea pe o parte şi pe alta, era transpirat. L-am întrebat ce-l doare, dar nu mi-a răspuns. I-am dat un paracetamol şi am făcut noapte albă, gândindu-mă la ce-l doare. Numai Dumnezeu ştie", încheie cu tristeţe în glas femeia.

 

„Ziarul de Iaşi” face un apel către cititorii săi pentru a ajuta familia Blănaru, care încearcă din răsputeri să nu întrerupă terapia pentru băieţelul cu sindrom Down. Persoanele care vor să se implice în acest caz dureros se pot adresa Fundaţiei Star of Hope din Iaşi, telefon 0232.216.253.