Particula şi Ponta

Întrebându-mi nişte prieteni cam cum ar aborda ei ideea cu „particula lui Dumnezeu", am primit trei răspunsuri cu oareşce sugestii.

Primul: „păi, mice, caută şi tu pe net, e plin de bosonul lui higgs. nu giggs. parcă tu – sau costică? – văzuseşi o ştire cu fizicianul care era de negăsit după anunţarea premiului nobel, mai rău decât bosonul găsit de el. dacă ar fi apărut între timp cartea mea, dădeai acolo peste nişte chestii. spor la… bosoneală!"

Al doilea răspuns: „ceva, o opoziţie gen particula diavolului versus particula lui Dumnezeu, bibliografie sfaturile diavolului bătrân către unul mai tânăr autor cineva pe nume collin, dar poate mă înşel, a apărut la humanitas carte mică şi cu coperta roşie sau verde. Dumnezeu de unul singur te blochează, ce să scrii, dar dacă îşi bagă dracul coada, vai, iese ceva… cred că şi pe sfinţi îi inspiră dracul, nu Dzeu. ei? spor la treabă! umarmung, şi eu sunt tare ocupată, că tre să dau un volum urgent, o să îţi zic, altfel, aş scrie pentru tine, doi trei atomi, pentru o particula :)))))".

În fine, al treilea: „Dragule, uită-te pe pagina în engleză a lui Higgs boson, pe Wiki. N-ai să înţelegi, ca şi mine, mai nimic. Există totuşi un subcapitol intitulat Nickname. Acolo se spune clar că porecla este complet nefondată – bosonul nici nu explică originile universului, nici nu are aparent vreo legătură cu numitul D. Ca urmare, de aici poţi face o speculaţie privind multele vorbe senzaţioniste, poetice etc. care falsifică subiectul în mass-media. Părerea mea! Numai bine"…

Apoi, evident am scuturat netul după „particula lui D-zeu" – apelarea la Sfinţii Internet şi Wikipedia este inevitabilă.

În limba română, prima chestie mai serioasă mi s-a părut un articol din Capital (18.07.2012, preluat, ce-i drept, din The Economist): „Bosonul Higgs: marele pas înainte". Reţin: „În mare, fizica particulelor reprezintă pentru univers ceea ce ADN-ul reprezintă pentru viaţa umană: elementul existenţial de la care porneşte totul. Ca şi descoperirea structurii ADN de către Francis Crick şi James Watson, în 1953, descoperirea bosonului Higgs deschide calea lămuririi necunoscutului." Adică a structurii Universului aşa cum îl ştim: „Fără bosonul Higgs, nu ar exista masă. Iar fără masă, nu ar exista nici stele, nici planete sau atomi. Şi, cu siguranţă, nici oameni."

De aici deja se poate deduce de ce bosonul Higgs a rămas lipit de supranumele „particula lui Dumnezeu". Care poreclă n-a fost, însă, o invenţie a presei, ci a editorului unei cărţi. Asta am aflat-o dintr-un articol din Die Zeit (Teilchenbeschleuniger LHC… /Acceleratorul de particule LHC. 08.04.2010) şi de pe Wikipedia germană (mult mai elaborată şi mai documentată decât cea română…).

Autorii din Die Zeit se-ntreabă: „Cum să vinzi o complicată teorie fizică care nu interesează pe nimeni?" Răspunsul lor: „Legând-o de metafizică". Şi ajungem la Leon Max Lederman care, după ce-a luat premiul Nobel pentru fizică (1988), a scris o carte, evident una despre preocupările sale – căutarea componentelor constitutive ale materiei, carte în care a numit bosonul Higgs the goddamn particle (într-o traducere liberă, dar în spiritul înjurăturii enlezeşti: „’mnezeii ei de particulă"). Acesta urma să fie şi titlul cărţii. Editorul lui, însă, l-ar fi obligat să-l schimbe, astfel încât cartea a apărut în 1993 sub titlul The God Particle: If the Universe Is the Answer, What Is the Question? („Particula lui Dumnezeu: Dacă universul este răspunsul, care-i întrebarea?").

De reţinut ar mai fi că Die Zeit şi Wikipedia oferă explicaţii diferite cu privire la părerea fizicianului Peter Higgs despre supranumele ce-l implică pe Dumnezeu. În Die Zeit se spune că Higgs ar fi refuzat expresia particula lui Dumnezeu întrucât aceasta i-ar putea leza pe oamenii religioşi. Pe Wikipedia (Germania) se spune că pe adevăratul părinte al bosonului, adică pe Higgs (care a vorbit de acest boson, descoperit abia anul trecut, prima dată în 1964) acest supranume „nu l-a bucurat defel. Nu de alta, dar el n-ar crede în Dumnezeu, iar nici particula numită după El n-ar avea nimic de-a face cu El."

Totuşi, care-i treaba cu the goddamn particle? Cică-i ultima particulă elementară lipsă a modelului standard de compunere a materiei. Iar în articolul sus-citat din Die Zeit (datând de pe când bosonul încă nu fusese găsit), ni se oferă şi două imagini ilustrative pentru ce înseamnă mecanismul Higgs – ar putea fi asemuit cel mai bine cu un cocktailparty între politicieni: „La început, cei prezenţi sunt împărţiţi în mod egal prin sală, dar de-ndată ce apare premierul, mulţi se adună-n jurul său, chiar şi când se deplasează prin încăpere". Şi: „Acest mecanism funcţionează şi în cazul în care un zvon străbate o încăpere. În jurul zvonului se adună deasemenea ascultători şi îi conferă astfel o masă (chiar dacă doar una efemeră). În acelaşi mod ar produce şi câmpul Higgs un fel de pseudo-particulă – particula Higgs."

Altfel, tare mi-e teamă că după încercările recente ale coaliţiei useliste de-a pune statul de drept cu botul pe labe l-au transformat pe premierul Ponta într-un contra-boson: de-ndată ce-şi va (mai) face apariţia la vreun cocktailpartyeuropean, apariţia sa mai degrabă va dispersa politicienii UE…

Publicitate și alte recomandări video