Presa la ruşi

Un text pe care l-am găsit pe sprotyv.info şi care este remarcabil prin acribia şi consecvenţa demonstraţiei. Că ruşii au geniul intoxicării, se ştie. Că, în paralel cu războaiele aşa-zicând adevărate, unde se împuşcă şi mor oameni, poartă şi războaie denumite informaţionale, este, de asemenea, cunoscut. Ce se cam ignoră, cred, este importanţa acestora, de foarte multe ori decisivă. Dacă îmi aduc bine aminte, scriam eu însumi odată că războaiele se câştigă mai cu seamă în planul ăsta, mediatic, care e de fapt un plan eminamente propagandistic (ocazie cu care poate ar trebui să regândim metafora aceea, absolut infamantă, după mine, şi atât de defazată, apropo, în raport cu realitatea, cum că presa ar fi câinele de pază al societăţii: vedem aproape la tot pasul că se comportă contondent, dinspre moguli către amorfa masă cititoare). Gusarov adună meticulos amănuntele, le pune cap la cap şi ce rezultă s-ar putea defini ca imaginea unei teribile consecvenţe a sistemului, hotărât să-şi adjudece până şi ultimul neuron din sfera mentalului.

Acum nu demut, la 16 aprilie, ministrul Apărării din Rusia, Serghei Şoigu, le înmâna mai multor jurnalişti distincţii de luptă. „Nu vă miră nimic? – întreabă Gusarov. Distincţii de luptă, jurnaliştilor paşnici… Pe timp de pace…”. Deja nu ne miră, aş răspunde, deşi faptul, în sine, conotează din abundenţă. Ce-a fost, efectiv: „Şoigu a înmânat medaliile cu aversul «Participantului la operaţiunea militară din Siria» directorilor generali ai posturilor de televiziune «Pervîi canal», VGTRK, «NTV», reporterilor posturilor de televiziune «Rossia-1», «Rossia 24», «Zvezda», «TVŢ», «Pervîi canal», «REN-TV», «Russia Today», «NTV», jurnaliştilor de la «Komsomolskaia pravda» şi «Moskovski komsoomoleţ», «Nezavisimoe voennoe obozrenie» ş.a”. Cine a stat cu ochii pe sticlă anţărţ, prin mai, va fi făcut numaidecât legătura: 300 de jurnalişti – „cei mai buni” – decoraţi de Putin după vâlva declanşată în presă la anexarea Crimeii. Lătrăii cei mai buni şi-au încasat ciolanele direct din mâinile stăpânului. Gusarov dă şi nişte nume, nu le trec aici, dar fapt e că o bună parte sunt de la „Pervîi canal”, cu impact şi în fostele republici, alţii, tot o parte bună, redactori-şefi, un şir de prezentatori (şi e de înţeles: sunt vârful de lance al propagandei).

Ceva asemănător avea loc acum câţiva ani, în 2009, după ocuparea Osetiei. Medvedev, care era pe atunci preşedinte (ar trebui cineva să facă un serial buf cu acest cuplu de nedespărţit, angajat într-o veşnică rocadă internă: ne-ar spune ceva despre psihologia raportului dintre sosie şi ţar, la muscali), a decorat atunci 11 jurnalişti care au reflectat evenimentele războiului cu Georgia, din 2008. „Şapte, comentează Gusarov, au fost decoraţi cu ordene «Pentru bărbăţie», iar patru au primit medaii «Pentru vitejie». Şi ce e semnificativ: printre cei decoraţi figurau aceiaşi reprezentaţi ai principalelor posturi federale de televiziune («Pervîi», «Rossia» şi «NTV»), precum şi ziarele «Komsomolskaia pravda» şi «Moskovski komsomoleţ»”.

Nu ştiu dacă pe cineva l-a străfulgerat atunci ideea că ceremoniile astea emană dintr-un sistem pe punctul de a se constitui. Au putut să pară, ştiu eu, nişte excentrităţi. Ei, bine, nu: sugerau o metodă. Şi acum, cu necesarul de cărţi pe tapet, se poate constata – retrospectiv, fireşte – că exprimau şi o strategie. Care, zice Gusarov, s-a propagat pe două direcţii mari: formarea de jurnalişti militari şi, spre a-l cita pe autor, „mobilizarea resurselor media nemilitare din Rusia pentru îndeplinirea sarcinilor de asistenţă informaţională a armatei ruse”. Asta ar fi „găselniţa” ministerului de resort: civilii cu pix. Şi asta explică, de exemplu, ce caută pe listele decoraţilor prezentatorii de televiziune. Gusarov, ce-i drept, nu spune un cuvânt despre modul în care sunt recrutaţi jurnaliştii sau motivele pentru care consimte breasla – dacă mai e breaslă – la această servitute. Fapt e că la „Media-As”, un festival de presă ce se desfăşoară sub auspiciile Ministerului rus al Apărării (ceea ce înseamnă şi buget, evident), dorinţa de a participa şi-au exprimat-o, anul trecut, 150 de publicaţii. O cifră grăitoare.

Efectul? Orwellian prin excelenţă: „[…] în doi ani, tematica militară a ocupat o nişă permanentă în fluxul informaţional al Rusiei. Totodată, în majoritatea covârşitoare a cazurilor relatările despre armata Federaţiei Ruse poartă un caracter pozitiv şi patriotic. În presă, practic, nu găseşti informaţii despre neglijenţe, greşeli, erori de calcul comise de militarii ruşi. În spaţiul informaţional rus ei sunt ideali”.

În fine şi pentru pour la bonne bouche: „departamentul militar rus lucrează asupra atragerii mijloacelor din informare în masă de peste hotare, care să-i servească interesele”…

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova