Propunere de asanare morală a literaturii în şcoală (Partea I)

Stimate Domnule Ministru al Educaţiei Naţionale,

Mă adresez domniei voastre mai ales pt. că admir determinarea cu care a-ţi decis că un manual unic este soluţia cea mai optimă pentru ca copii noştrii să nu asimileze în şcoală informaţii eronate, pentru ca gândirea lor să fie corectă, nu strâmbă, influienţată de ideile eretice, aşa cum se întâmplă în ţări din Occident, cea ce se şi vede cu prilejul recentelor atentate de acolo. Având în vedere că vremurile s-au schimbat într-un ritm foarte alert şi că literatura nu a apucat să-şi tragă sufletul şi să se replieze, vă rugăm să propuneţi specialiştilor dvs. următoarea propunere, care are menirea să îşi aducă aportul la o, cum scrie şi în titlu, asanare morală a literaturii. Nu e vorba doar de textele care apar în manuale, ci de tot cea ce un bun profesor ar trebui nu doar să ignoreze, ci şi să înfiereze la ore, pentru ca copii noştrii să iasă oameni adevăraţi, pregătiţi intelectual şi sufleteşte pentru vremurile crunte din ziua de azi. Fac precizarea că nu am citit eu toate cărţile despre care v-oi vorbi, dar le-am găsit rezumatul pe google şi mi-am dat seama că sunt periculoase!

Iliada (am văzut filmul, Ahile era totuşi drăguţ, dar relaţia sa cu prietenul care purta nume de câine, Patrocle, mi sa părut dubioasă) – să se interzică, prea mor toţi acolo. Şi prea curge mult sânge. Şi cel mai important personaj feminin prea e sexy şi atât, nu se zice nimic despre calităţile intelectuale ale Elenei. Odiseea – să se interzică! E cu crime şi cu rătăciri împotriva familiei tradiţionale. Eschil, Sofocle, Euripide – să ardem şi puţinul care ne-a ajuns de la ei. Fiul îşi ucide mama ca să îşi răzbune tatăl (vezi Oreste), fiul îşi ucide tatăl şi se combină cu maică-sa (vezi Oedip)! Şi toţi dau vina pe destin şi se scuză cu hybrisul (nu am înţeles ce înseamnă asta)! E prea de tot! Atenţie şi la Biblie! Conţine zeci de cazuri de crime, violuri, pedepse crâncene. Iisus e misogin, ca Dumnezeu însuşi, deşi plăteşte pentru asta. Divina Comedie? E cam horror într-o parte din trei, parcă, şi cu multe figuri dubioase! Şi Hamlet să se interzică! E cu masca nebuniei ca soluţie de sinceritate (aşa pretindea un scriitor înalt, l-am auzit eu la Iaşi, la Biblioteca Academiei) & cu o moarte la final ca răspuns la un asasinat de început. Regele Lear? Curată nebunie, din câte îmi dau seama! Mergem mai departe? Gogol e complet neserios, umblă cu nasuri emancipate pe sub mantale şi suflete gata moarte de vânzare. E acolo un singur personaj simpatic, de la care copii noştrii ar avea ce învăţa: Petruşca, un mare cititor. Să se epureze totuşi! Tolstoi, cu morţii lui din Război şi pace şi adulterul din Anna Karenina (deşi romanul poate fi recuperat, dacă îi învăţăm pe copiii că femeile care calcă strâmb sfârşesc rău, poate chiar sub tren, vezi destule cazuri la televizor!), cu Sonata Kreutzer mai ales, trebuie eliminat! Să-i păstrăm doar povestirile cu animăluţe (am citit şi io una cu un iepuraş şi am învăţat multe), îi plăceau şi lui. Dostoievski? Nomina odiosa (vezi http://articole.famouswhy.ro/ce_inseamna_-_nomina_odiosa/)! E dement! Un student omoară două babe cu toporul. De ce? Cine îi dă lui dreptul? Ce-are a face Napoleon? Ne strică tineretul studios! Nici o carte fără o crimă! Balzac? Toate personajele sunt avari, răi, nu are modele demne de urmat. Flaubert cică e greu de înţeles, iar Emma Bovary e o curviştină, între noi fie vorba. Are totuşi două personaje simpatice şi pricepute la multe, bune de luat drept exemplu, dar cu nume imposibile: Bouvard şi Pécuchet. Proust? Prea fiţos, frivol & politic incorect! Plus că e şi plictisitor (a scris şi Bogdan Creţu). Joyce? Vezi Odiseea! (Mai multe nu cunosc.) Kafka? Personajul său moare înjunghiat „ca un câine” sau, în cel mai bun caz, ca un gândac de bucătărie uscat, pus pe făraş (iar nu pricep, cică unul se trezeşte gândac; cei cu aiurelile astea?). Thomas Mann? Din comentariile de pe internet şi de pe facebook rezultă că unu, Naphta e prea cinic, una Clavdia Chauchat prea exotică, un cântăreţ Adrian Leverkühn prea non-social, o sciitoare Diana Philibert prea nimfomană, rămâne Gustav Aschenbach, dar nu ca scriitor, ci ca gay. Musil e prea politic şi, aşa am citit, sardonic (sună rău, nu are cum să fie de bine). ăi lipsit de talent, zic unii, şi eu îi cred, nu prea e scriitor propriu-zis. Céline? Pardon, mii de scuze, am zis Céline?! Cică nu e voie! Sábato, n-am auzit de el, dar cică e sadic, cu orbii lui neiertători, unul Faulkner nu e chiar amabil cu autiştii şi cică nici cu negrii nu se poartă mereu bine. Soljeniţîn (ce nume imposibil!) e un colecţionar de orori. Bolaño? Un psihopat, cu cele câteva sute de crime şi violuri inventariate în vol. 2 din 2666. Cum pot uni să admire aşa ceva?

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi