Revirginizatorii

Nu s-a rupt încă USL şi strategii combinatoricii dâmboviţene îl numără pe Crin Antonescu în cealaltă tabără, eventual portdrapel anti-PSD la alegerile prezidenţiale, reanimator cu succes al unei drepte dezbinate şi fără vlagă. Înainte de marţea neagră, 10 decembrie 2013, Traian Băsescu prevedea o mişcare naturală a celorlalte candidaturi de aliniere în spatele lui Antonescu, ba chiar părea dispus să-l înveţe ce să facă. O strategie de a isca zâzania în USL a devenit între timp scenariul de lucru al unor descurajaţi şi leneşi. Deja un nou curs mediatic se vede de la iniţierea despărţirii PNL de PSD. La B1 TV Antonescu este reambalat, s-a renunţat la celebrul brand „Căcărău”, preluat în schimb cu aplomb de Antena 3. Revirginizarea, inocentizarea, „iertarea” şi occidentalizarea lui Crin Antonescu sunt vizibile de câteva zile la tot felul de analişti şi consultanţi. Unii păreau că-l aşteaptă de-o viaţă pe acest number one virtual al opoziţiei să le împrospăteze sângele, să le redea forţele.

Antonescu însuşi a început să acţioneze în această direcţie. Deodată, descoperă un casus belli cu PSD, legea aministiei, pe care baronii PSD i-o tot cer lui Victor Ponta. Ce imens câştig pentru dreapta, nu-i aşa? Liberalii votează, demonstrativ, pentru ridicarea imunităţii deputatului PSD Vlad Cosma. N-au avut şansă, l-au salvat cei 222 de deputaţi PSD, PC, UNPR. Acest caz de „eroism” justiţiar liberal ar trebui să şteargă momentele ruşinoase când PNL a făcut acelaşi lucru pentru ministrul Varujan Vosganian? Sau ar trebui să acceptăm că locul lui Tudor Chiuariu (condamnat cu suspendare, la trei ani şi jumătate), este în continuare în Parlament, doar fiindcă liberalii au votat pentru ridicarea imunităţii lui Cosma?

În cazul Cosma şi al amnistiei, Antonescu se comportă în faţa electoratului de dreapta ca infractorul care speră să i se anuleze pedeapsa, dacă furnizează informaţii în calitate de fost complice al unui infractor mult mai periculos. Adică, românii trebuie să considere un capitol încheiat toate modificările aduse codului penal şi de procedură penală, să treacă peste toate atacurile dezlănţuite la adresa DNA, Înaltei Curţi, peste toată pasiunea demolatoare a statului de drept din ultimii doi ani? Ce-o fi în capul lui Antonescu? Îşi închipuie că solicitând PSD acum scăderea CAS, lumea uită că PNL a avut un ministru de Finanţe, Daniel Chiţoiu, viceprim-ministru, mut ca un peşte în privinţa creşterii sau apariţiei zecilor de taxe? Nu e neruşinat să ne vorbească de interesul PSD în fraudarea alegerilor viitoare, când liberalii au organizat, alături de capel maestrul Liviu Dragnea, un referendum de suspendare a lui Traian Băsescu, plin de abuzuri? Ar trebui să dăm uitării isprăvile lui Andrei Marga sau Gigi Becali doar fiindcă auzim ce prieten la cataramă este Crin Antonescu cu Klaus Iohannis? Este un semn al trecerii în tabăra occidentală faptul că liderul PNL a trecut de la tandemul cu un securist, Dan Voiculescu, la tandemul cu un sas?

Odată alungat de la putere, Antonescu nu devine mai credibil, doar fiindcă i se opune lui Ponta. Un ticălos care strigă „hoţii!” nu-şi şterge cazierul şi primeşte amnistia politică. Cum să aliniezi dreapta în spatele unui om ce a furnizat zilele trecute ultima dovadă a neprofesionalismului şi iresponsabilităţii în calitate de preşedinte al comisiei de revizuire a Constituţiei: din 130 de amendamente, 80 erau neconstituţionale. De ce să ne dăm singuri foc la pălărie? Doar fiindcă unul cu o minte tulbure are verbul mai viu? Candidatul PNL rămâne frăţiorul geamăn al lui Victor Ponta, o dublură pe partea dreaptă a unei stângi corupte. Pe oamenii ăştia nu-i despart ideologiile, principiile şi valorile. Aşadar, mesajul către cei debusolaţi este: lăsaţi braţele în jos şi feriţi-vă de îmbrăţişarea iluziei unui Antonescu oponent al PSD-ului. El nu se vrea decât un simplu înlocuitor al lui Victor Ponta în ierarhia puterii corupte. Nu am fi oare inconştienţi să vedem în asemenea specimen o alternativă?