Sistemul se întoarce!

Una dintre nenumăratele şi uneori contradictoriile definiţii ale sistemului spune că acesta reprezintă mai ales un complicat ansamblu de relaţii. Aşadar, într-un sistem, de orice tip ar fi el, mai importante decât elementele alcătuitoare sunt legăturile dintre respectivele elemente. 

Potrivit lui Traian Băsescu, după 10 ani de luptă cu „sistemul”, preşedintele ţării se poate lăuda că a reuşit să-l îngenuncheze. Dacă Ion Iliescu a întărit şi protejat sistemul, dacă Emil Constantinescu a fost umilit de acelaşi sistem, el, Băsescu, a dat cu sistemul de pământ. Din păcate, şeful statului nu are dreptate decât într-o foarte mică măsură. E adevărat că, în ultimii ani, anumite elemente ale sistemului care controlează sub diferite forme România, au fost îndepărtate, dar legăturile dubioase dintre instituţiile statului au rămas cam aceleaşi. Singurul salt calitativ îl consemnăm, poate, doar în domeniul justiţiei, dar greul de abia acum începe.

După ce marile proiecte ale PSD (modificarea Constituţiei, regionalizarea etc) au eşuat, în locul lor apărând o hulită lege a traseismului, a devenit tot mai clar că, în pofida pierderilor, sistemul se regenerează cu o viteză uluitoare. Aproape sigur, în următorii ani, ne vom întoarce la corupţia fără corupţi şi la prosperitatea fără muncă. Sau, mai bine zis, la prosperitatea unora pe munca altora.

Traian Băsescu a greşit grav şi probabil premeditat pentru că nu a reformat înainte de orice „partidul politic”, înţeles tot ca un sistem. Ar fi avut destul timp. Şi mulţi ar fi fost alături de el. Dimpotrivă, cât i-a fost bine, pentru a-i fi în continuare bine, Băsescu a beneficiat de pe urma tuturor vulnerabilităţilor şi păcatelor acestei instituţii politice.

Ca şi PSD azi, Băsescu şi PDL au racolat primari, s-au folosit de trădarea parlamentarilor pentru a inventa noi partide şi au promovat în funcţii importante din administraţia locală şi centrală impostori sau nulităţi. Acum, luaţi de vântul schimbării, „aleşii”, până mai ieri atât de loiali!, se reorientează. Tocmai faptul că Băsescu a rupt-o cu PDL şi a confecţionat imediat un partiduleţ pentru Elena Udrea dă măsura acestui eşec. Un partid nu este sau nu ar trebui să fie o jucărie, o gaşcă ori o sectă, ci o armată, o întreprindere sau o şcoală. Cu reguli stricte, cu oameni pricepuţi, cu proiecte utile pentru comunitate.

Societatea românească de azi se comportă, în majoritatea domeniilor, aidoma unui partid politic. Doar că înainte aveam un singur partid comunist, iar acum avem mai multe. Orice şefuleţ de la stat deţine puteri dictatoriale. Orice clientelă, pitită în umbră, înfulecă pe nerăsuflate. Orice promovare se face pe criterii financiare. Partidul este un animal de pradă, care-i haleşte pe naivii care mai cred în promisiuni. Doar că înainte îi gătea în sânge, iar acum în pomeni electorale.

Dacă vrei să schimbi viaţa politică de la noi, trebuie să modifici înainte de toate modul de funcţionare a unui partid. Iar asta nu se poate face printr-o lege. Ci doar printr-un „sistem”. Altul.