Teatru românesc la Iaşi şi Chişinău

Casa mare de Ion Druţă (regia: Alexandru Cozub, distribuţia: Margareta Pântea, Vitalie Rusu, Victor Nofit, Dumitru Stegărescu, Doina Severin, Angela Ciobanu, Ana Tkacenko, Alexandru Leancă, Valentin Zorilă, Angela Ioan-Cărăuş, Nicu Suveică, Mihaela Damian-Oistric, Cornelia Maros-Suveică, Olga Guţu-Cucu, scenografia: Iurie Matei, costume: Lucia Covali, selecţia muzicală: Alexandru Târşu); Aveţi ceva de declarat, după Puricele în ureche de Georges Feydeau (regia: Petru Hadârcă, distribuţia: Petru Oistric, Mihaela Strâmbeanu, Anatol Durbală, Emil Gaju, Doriana Zubcu-Mărginean, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleşca, Angela Ciobanu, Ion Mocanu, Iurie Focşa, Iurie Negoiţă, Olesea Sveclă, Draga Dumitriţa-Drumi, Igor Babiacs, scenografia: Adrian Suruceanu, costume: Lucia Covali, muzica: Vali Boghean, coregrafia: Dumitru Tanmoşan, versuri: Valeriu Turea); În ochii tăi fermecători (după opera lui Gib Mihăescu, un spectacol de Alexandru Vasilachi, distribuţia: Silvia Luca, Petru Hadârcă, Alexandru Leancă, Victor Nofit, Ion Mocanu, Angela Ciobanu, Iurie Negoiţă, Valentin Zorilă, Mihai Zubcu, Iurie Focşa, Igor Babiac, Tinka Gorcenco, Doriana Zubcu-Mărginean, Mihaela Strâmbeanu, Ana Tkacenko, Draga-Dumitriţa Drumi, Doina Severin, Cornelia Maros-Suveică, Anatol Durbală, Alexandru Pleşca, Ghenadie Gâlcă, Nicu Suveică, Petru Oistric, Iuie Radu, Dumitru Stegărescu, costume: Eugen Laptedulce, mişcare scenică: Dumitru Tanmoşan, proiecţie video: Valeriu Turea).

Dincolo de povestea de iubire dintre o văduvă şi un tânăr care are aproape vârsta fiului ei, blamată de comunitate, dincolo de tradiţiile şi superstiţiile populare sau de o etică tradiţionalistă, prezente în text, spectacolul Casa mare introduce o metaforă neaşteptată, în subtext putând fi vorba despre reunirea simbolică şi vremelnică, urmată de despărţirea inevitabilă a românilor de pretutindeni, dar în special a celor situaţi de cele două părţi ale Prutului, începând cu cei prezenţi la spectacol. În tonul regizoral, o anumită poezie, legând succesiunea anotimpurilor (proiecţiile pe fereastra de fundal) de nostalgia pentru alte timpuri sau faţă de satul moldovenesc, pe care unii dintre noi l-au cunoscut doar din cărţi, şi de respingerea unei morale, atât de străine parcă, dar care stă la baza prejudecăţilor contemporanilor noştri, se îmbină cu ironia din prezentarea vecinelor bârfitoare, compoziţii actoriceşti haioase, savuroase. Actorii basarabeni degajă o energie pe care nicio horă, adunare de oameni în stradă ori festivitate nu ar reuşi să o surprindă. Privaţi de drepturi, libertăţi, valori, oamenii ajung să preţuiască acele lucruri, pe care dacă le-ar fi avut, le-ar fi luat de bune. Cu toate că, uneori, „un singur pământ” şi „un unic cer” par insuficiente, „anii” şi-au spus cuvântul în povestea de faţă. De aceea, nu îmi imaginez un spectacol mai potrivit pentru a sărbători ziua de 24 ianuarie.

Aveţi ceva de declarat?, spectacolul prezentat pe 25 ianuarie, e o farsă, o comedie spumoasă, susţinută coregrafic, actoriceşte şi vocal cu entuziasm şi devotament faţă de scenă de interpreţii basarabeni. Rolurile sunt construite din tuşe voluminoase, pentru a prinde la public şi a desprinde comedioara franceză de tradiţia sa. Compoziţiile îngroşate (rolul dublu executat de Petru Oistric), mobilitatea şi flerul scenic (Ghenadie Gâlcă), gesturile stereotipe, legăturile dintre scene prin momente coregrafico-muzicale, încheierea unor situaţii încâlcite prin coregrafii de grup, sugerând totodată trecerea la situaţii noi, caracterizează construcţia personajelor şi a spectacolului. Etalând toate tipurile de comic, dar insistând pe comicul de situaţie, spectacolul prinde la public deoarece şi-a stabilit deja, prin antrenament şi reprezentaţii suficiente, cadenţa proprie. Se încearcă armonizarea teatralităţii actorilor cu momente vocale sau coregrafice, insistând pe umorul declanşat de acestea din urmă.

În ochii tăi fermecători, spectacolul prezentat pe 26 ianuarie, este cel mai tânăr, dacă e să luăm în considerare data premierei, punând cele mai multe probleme în ceea ce priveşte găsirea cadenţei potrivite. Desigur, tangoul reprezintă ritmul acestuia, însă scenele, în intercalarea lor, încă nu s-au aşezat deplin, iar armonizarea momentelor dramatice şi a celor de comedie dau primul cuvânt comediei, datorită jocului actoricesc, deşi în scenariu drama este cea care predomină. Prin costumele doamnelor, proiecţie de film, momentele de cabaret (vocea Angelei Ciobanu) şi cele de dans în semiobscuritate, spectacolul evocă spiritul interbelicului, o epocă controversată, plină de contraste. În centrul întregii proiecţii se situează imaginea eternului feminin. Femeia e idealizată sau demonizată, fiind cheia unei spiritualizări ori a unei degradări, ambele duse la extrem: femeia îşi înşală soţul, recurgând la un amant, femeia stârneşte cele mai puternice pasiuni printre bărbaţi şi tot femeia îşi cântă soarta nefericită, vibrând pe coardele şi arcuşul unei viori. Petru Hadârcă joacă retoric momentele de aparteu şi cele cu partenerii de scenă, apoi jonglează de la scurtă distanţă, teatral între mimarea tristeţii şi dezvăluirea nepăsării. O actriţă puternică este Silvia Luca, într-un rol solicitant. Ghenadie Gâlcă atrage atenţia în mod special de partea sa când e alături de alţi parteneri de scenă, chiar şi atunci când e izolat de mai mulţi parteneri scenici. 

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru AICT)