Tensiuni cromatice

În mulţimea de tablouri expuse la Luvru, unul, semnat de Guido Reni, reprezintă Uniunea dintre desen şi culoare. Realizată după 1620, lucrarea pictorului bolognez înfăţişează un tânăr chipeş, strângând protector umerii domniţei de alături, vădit stânjenită de situaţie. Gestica apropierii fizice este dublată de o alta, scoţând în evidenţă dispoziţiile fiecăruia; bărbatul lasă „urme” de cărbune pe suprafaţa unei foi albe, în timp ce frumoasa susţine penelul şi paleta pluricromă a pictorului. Împărţindu-şi echitabil „responsabilităţile”, bărbatul trasează linii, schiţează contururi, urmând ca femeia să le îmbrace în culori. Fără doar şi poate, imaginea se pretează mai multor „traduceri” alegorice. Poza fericitului cuplu ilustrează, într-un prim sens, armonia conjugală. Într-o altă lectură, putem vedea în complicitatea celor doi chiar o alegorie a picturii, gândită sub semnul legăturii intime dintre linie şi culoare, dintre fermitate şi sensibilitate, dintre concentrare şi entuziasm. Desenul este perceput ca masculin, în timp ce pictura va fi considerată de esenţă feminină, împrumutând calităţile genului reprezentat.

Disputa dintre desen şi culoare – se ştie – îşi are originea la pictorii renascentişti italieni, despărţind stilistic şcolile veneţiană şi lombardă (care încurajau studiul culorii), de rivalele florentină şi romană (exaltând virtuţile desenului). În Franţa, o „gâlceavă” similară îi va opune pe poussinişti (de la Nicolas Poussin, susţinător al desenului) şi rubenişti (de la Rubens, favorabil culorii). Ingres şi Delacroix, Charles le Brun şi Antoine Watteau vor evolua pe trasee marcate de acelaşi parti-pris.

***

Desenul sau culoarea? Este profitabilă o asemenea alegere? Nu sunt limitate din start soluţiile alternative? În practica de zi cu zi, artiştii îşi pot exersa opţiunea, administrând limbajul cel mai adecvat intenţiilor expresive. Îndatorată registrului coloristic, bunăoară, este Elena Pruteanu- Samburic, prezentă zilele acestea la Iaşi, pe simezele Galeriei „Cupola”, pentru a ilustra propriile Tensiuni cromatice. Născută în 1957, artista de peste Prut îşi face studiile de profil la Odessa şi Chişinău, specializându-se în ceramică, pictură şi sculptură. În prezent, este cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice şi Design din capitala Republicii Moldova, participând la majoritatea evenimentelor plastice aflate în organizarea breaslei care a asimilat-o profesional.

Cum ar putea fi circumscris actualul proiect de expoziţie? Care este rolul culorii? Dar al „tensiunilor” invocate în titlu? Privit îndeaproape, parcursul vizual al artistei basarabene este unul jalonat simbolic. Culoarea semnifică deopotrivă feminitate, iubire şi viaţă – temele recurente în economia ansamblului. De această dată, autoarea testează nebănuitele posibilităţi ale combinărilor cromatice, mizând pe impactul lor vizual. Dozate chibzuit, culorile pulsează, vibrează, degajă când forţă, când energie. Inerente culorilor, ascunse în chiar constituţia lor, „tensiunile” amplifică simţitor efectul exterior. Artista mobilizează personaje ficţionale, populând grădinile edenice, ori survolând cu aplomb spaţiile tranzitorii şi decorurile carnavaleşti. Motivele sunt inspirate de scrierile biblice şi de miturile străvechi, oferind sugestii de înţelegere a creaţiunii, a originilor celeste, a erosului şi magiei. De factură suprarealist-abstractă, figuraţia sa poartă atât amprenta maeştrilor spanioli, cât şi a celor consacraţi la porţile Răsăritului.

Pictura Elenei Samburic are aparenţă muzicală. „Ritmurile vieţii” sunt resimţite ca acorduri de jazz. Jazz-ul este spontaneitate, imaginaţie, libertate şi joc. Contrastele cromatice sunt voit evidenţiate. Albastrul, roşul, galbenul, albul se „tensionează” reciproc, prin asocieri surprinzătoare. Lumea este descrisă în termenii unei exuberanţe coloristice. Culoarea este viaţă; viaţa este, la rându-i, iubire, frumuseţe şi muzică.

Noua expoziţie a Elenei Pruteanu-Samburic depăşeşte cadrele tematice şi formale cu care ne-am obişnut. Stilistica personală, verva imaginativă, sensibilitatea compoziţională dau… culoare şi tensiune întregului demers. Cu totul lăudabil.