Vanghelia după Marian

Inconfundabilul Marian Vanghelie a făcut cunoştinţă zilele trecute, cu foarte mare întârziere, cu puşcăria. Despre primarul sectorului al cincilea al Capitalei, personaj semianalfabet, dar deosebit de viclean, se povesteau o mulţime de fărădelegi, nedovedite până astăzi. Că solicita taxe de protecţie, că percepea comisioane exorbitante, că practica şantajul şi ameninţarea, că cerea mite uriaşe pentru orice serviciu, dar şi că plătea generos poliţişti, judecători, ziarişti, spioni, artişti şi amante, pentru a le închide/ deschide gura. Se estimează că averea sa este colosală, de ordinul sutelor de milioane de euro, dar pitită în locuri sigure, inaccesibile.

Dar se mai spunea, pe la colţuri, că lui Vanghelie ìi plăcea în mod special să întindă capcane, în care cădeau de-a valma, cunoscuţi şi mai puţin cunoscuti, prieteni şi duşmani, personaje cu greutate, dar şi femei uşoare, indivizi puternici, dar şi simpli prostănaci, politicieni din toate partidele, ca şi oameni de afaceri din toate domeniile de activitate. De aceea, ex-pesedistul deţinea la orice oră argumentele necesare pentru a sensibiliza şi cele mai îndărătnice caractere.

Pentru a-l contrabalansa pe Marian Vanghelie, dar şi pentru a profita la rându-le de pe urma acestei frumoase şi vechi îndeletniciri, câţiva pesedişti şi nu doar ei l-au inventat pe Sebastian Ghiţă, care s-a pus imediat să adune şi el probe compromiţătoare despre slăbiciunile altora. Că nu se ştie niciodată cine poate ajunge ministru, parlamentar, primar, ambasador ori magistrat. Ca într-o comedie tembelă cu mafioţi, cei doi, Ghiţă şi Vanghelie, au început, în ultimii ani, să se urmărească şi să se şicaneze unul pe altul, în aşteptarea loviturii de graţie. Cinstit ar fi să scăpăm concomitent de amândoi, pentru multă vreme de acum încolo.

Filosofia de viaţă a lui Marian Vanghelie este simplă. Fură cât poţi, ori de câte ori poţi, de unde poţi, dar nu opri totul doar pentru tine. Fii băiat bun şi răsplăteşte-i pe cei din jurul tău. Şi notează-ţi cu scrupulozitate norocoasele întâmplări ale vieţii. În acest fel pui bazele unor reţele de relaţii politice mutual avantajoase. Şi nu mai este un secret pentru nimeni că aceste reţele sunt transpartinice şi că funcţionează ca nişte grupuri infracţionale extraordinar de bine organizate. Aici, pesedistul se îmbrăţişează cu pedelistul, iar liberalul se pupă cu uneperistul. Această  întrepătrundere conferă grupului mafiot stabilitate şi siguranţă. Până la un punct. Să se fi pus punct? Asistăm, în sfârşit, la sacrificarea, pe altarul luptei anticorupţie, a iubitului Oanei Mizil?

Dacă da, atunci întrebarea corectă nu este pe cine va turna Vanghelie la DNA, ci cine l-a protejat până acum pe sulfurosul primar al sectorul 5 al Capitalei? Americanii, serviciile, justiţia, Geoană, Ponta, Băsescu sau Mama Omida?

Şi – mai ales -, de ce?