Balcanii scapa de iasmac

BBC a facut un sondaj printre cititorii sai pe Internet care au fost solicitati sa raspunda la intrebarea: "Este sau nu problema balcanica una europeana?". Au raspuns afirmativ 70% dintre cititori, in timp ce doar 30% au spus ca Balcanii nu sint problema Europei (adica a Europei Occidentale). Cei mai multi dintre cei care au raspuns afirmativ sint de parere ca problema Balcanilor ar trebui sa fie una exclusiv europeana, fara a mai fi nevoie de implicarea SUA. Sondajul, desi nu respecta rigorile stiintifice, este reprezentantiv pentru schimbarea de viziune a Occidentului in privinta plasamentului cultural si a rolului geopolitic al Balcanilor.
Despre Balcani se vorbeste arareori cu inocenta. Conotatia pentru derivate ca "balcanism", "balcanizare" este incomparabil mai puternica decit denotatia. Invocarea balcanismului este una dintre cele mai faimoase injuraturi proferate in mediile intelectuale si politice in ultimele secole. Pentru Occident, zona balcanica este (ceea ce francezii numesc) alteritatea apropiata, strainul de acasa. Este spatiul prin excelenta al exoticului insondabil – senzual si mistic, al fanatismului religios sau nationalist, al obscurantismului si inapoierii. Este spatiul prin excelenta al tranzitiei, adica delimitat de un "deja" (occidental) si un "inca" (oriental). Balcanismul este un fel de a treia cale, o forma de sinteza marcata fatalmente de o originalitate buimaca.
Pina de curind, pentru initiativa politica occidentala, Balcanii erau o pata alba. Genealogia culturala a zonei a apasat greu asupra destinului ei. S-a intimplat insa ca Balcanii sa vina spre Occident cu problemele sale, mereu insolvabile. Acest fapt va face ca razboiul din Iugoslavia sa fie important nu neaparat prin ceea ce este in sine, ci mai ales prin impactul pe care il va avea asupra viziunii geostrategice a Occidentului. Vesticii trebuie sa se fi hotarit ca Balcanii, Estul in general, sa nu mai reprezinte zona mereu gri, spatiul incognoscibil, de ignorat si, din acest motiv, exploziv.
Un semn al acestei schimbari de viziune, circumstantiata si deci imprevizibila din punctul de vedere al consistentei si duratei, este si vizita pe care premierul britanic Tony Blair o face in zona. Sa subliniem ca este prima sa vizita in estul Europei si prima a unui prim-ministru britanic dupa mai multe zeci de ani. Pentru optimistii integrarii euro-atlantice s-ar putea spune ca vizita in Romania a lui Tony Blair inseamna ruperea vrajii care a facut ca mai mereu Marea Britanie, Germania si SUA sa fie circumspecte in legatura cu pretentiile Romaniei. Dincolo de aceasta incintare precipitata, trebuie sa spunem ca vizita are o deosebita semnificatie. Tony Blair este unul din marii actori ai politicii mondiale, in acest moment. Pentru a ne mentine in sfera evenimentului, sa punctam doar ca, dupa summit-ul de la Madrid, Tony Blair a participat la reuniunea restrinsa a unui organism extrem de influent in acest moment, "Democratic Leadership Council", din care mai fac parte social-democratii Bill Clinton, Gerhard Schroder si Massimo D’Alema.
Pentru cei care doresc ca vizita unui lider occidental sa ne aduca mereu cite ceva, dezamagirea va fi mare. Periplul lui Tony Blair in zona balcanica va fi doar un fapt semnificativ, care insa va avea, la fel ca multe alte evenimente din aceasta perioada, efecte secundare benefice pentru statele din zona. (Adrian CIOFLANCA)