Ce mai votam?

USL si-a facut cunoscuta oferta electorala. Aproape la fel de bine intocmit ca al «poporanilor» lui Dan Diaconescu, programul PSD plus PNL plus PC e doar o insailare de generalitati asezonate cu promisiuni. Din motive de strategie, oferta s-a intilnit perfect cu cererea, formind pretul. Va fi platit peste citiva ani, cind magareata va cadea pe cineva probabil mai putin vinovat de starea jalnica a societatii romanesti, decit cei care vor sa o conduca astazi.

A mai crede acum in viitoarele sute de kilometri de autostrada, in miile de lei ce vor fi adaugate salariilor ori in milioanele de noi locuri de munca etc. in absenta unei economii competitive, care sa valorizeze performanta, inseamna sa dai credit altor minciuni. «Geniile» de la PDL au si calculat efectele paguboase ale masurilor USL, adaugindu-le costurilor propriului esec. Sint la mare cautare tot tepele. Doar culorile variaza.

Dar daca programele electorale nici nu mai trebuie luate in seama, atunci ce ar merita votat? Doctrinele partidelor? Si aici exista o zona vasta de confuzie. Dupa anul 2000, guvernul (social-democrat) Adrian Nastase a implementat citeva binevenite masuri de dreapta, insanatosind anumite domenii ale economiei, in vreme ce, dupa 2004, cabinetul (liberal) Calin Popescu Tariceanu a pus in practica mai ales masuri de stinga, imbolnavind economia la loc. Cit despre PDL, situatia e si mai ciudata. Doctrina acestui partid reprezinta unul dintre marile mistere ale secolului al XXI-lea, dezlegarea lui raminind in sarcina istoricilor. Ca si consecintele actualei guvernari.

Dar daca nici doctrinele n-ar mai trebui sa atraga atentia alegatorilor, atunci ce? Ori cine? Politicienii? Ultimii ani au devoalat mai mult ca oricind coruptia clasei politice. Daca pe vremea lui Iliescu (si potrivit propriilor declaratii) exista coruptie, dar corupti ioc, acum le-am descoperit din plin pe amindoua. Toate partidele sint sufocate de indivizi dubiosi, care-si transfera frustrarile sau ambitiile fara acoperire (in viata reala) in viata politica. Functiile se cumpara, diplomele se tranzactioneaza, afacerile cu statul se ascund in sertar. Adevaratii specialisti sint intotdeauna in afara partidelor, premiati uneori de recunoscatorii politicieni, in gale masluite.

Faptul ca marea masa a votantilor habar n-are pe cine a votat la ultimul scrutin nu recomanda nici calitatea alesilor, dar nici intelepciunea alegatorilor. In aceste conditii, la noi, lectia islandeza, constind in boicotul general al politicienilor, e imposibil de aplicat. Chiar «rotatia prostilor» (cum s-a exprimat recent un «academician») e greu de pus in practica in sensul cel mai istet, pentru ca provoaca ameteli. Ambelor parti.

Pai, daca nici programul, nici doctrina, si nici politicienii nu mai merita votati, atunci ce e de facut? Pe cine mai alegem? Sau cum alegem? Cel mai bine, dam cu banul. Cade capul, iese dreapta. Pica marca, vine stinga. Iar daca moneda ramine pe cant, va fi bine.