Ce mi-e Steaua, ce mi-e Poli?

O comparatie intre Steaua si CFR Cluj, echipele care ne reprezinta tara in Liga Campionilor, si Politehnica Iasi, pare a fi de nivelul unei fantezii bolnave, dar exista, totusi puncte de similaritate, daca le raportam nu la nivelul la care se zbat, ci la cel la care nazuiesc. Steaua si CFR Cluj au reusit sa patrunda intr-un loc in care au rivnit ani de ani, dar prestatiile lor au fost, cu exceptii singulare care adincesc amaraciunea, modeste spre jalnice. Una dintre ele – culmea, cea mai merituoasa – a parasit intrecerea, cealalta mai are un dram de speranta. Cert este ca, echipele romanesti, nu neaparat doar Steaua si CFR, sint prea mici pentru masa bogatilor din Liga Campionilor, si aceasta se vede prin rezultate, desi, prezentele lor in aceste grupe sint, in sine, laudabile.

Politehnica Iasi nu rivneste la Liga Campionilor, nu se gindeste nici macar la banala Cupa UEFA Intertoto, dar a ajuns, prin perpetuarea unei inertii paguboase, sa se simta la nivelul primului esalon al fotbalului romanesc, exact cum se simt echipele romanesti care ajung in acele grupe bogate. La Iasi, se mai vorbeste din cind in cind de Cupe Europene, exact cum Gigi Becali spune ca va face nu stiu cite puncte in grupa si va ajunge in semifinalele (sau finala) Ligii Campionilor. Deocamdata, in capraria din Ghencea (ca si in cea de la Cluj) nu exista nici un element care sa puna pe acelasi plan cluburile din Romania, cu Real Madrid, Chelsea sau Bayern. Suporterii Politehnicii Iasi doresc macar sa aiba o viata linistita in Liga I, dar tremura an de an pentru evitarea retrogradarii, nu neaparat pe teren, dar chiar si in scriptele contabile. An de an, echipa din Copou se scalda in datorii, tremura in retur pentru fiecare punct, iar minunile infaptuite prin eforturi iesite din comun (victoriile din sezonul trecut cu CFR Cluj si Steaua, cea din acest sezon de la Urziceni, sau remiza de pe Gruia) fiind anihilate de rezultate execrabile, cu echipe ca Gloria Buzau sau Gaz Metan Medias.

Aceasta paralela pe nivele diferite naste doua incertitudini similare: daca fotbalul romanesc, reprezentat la virf de echipe ca Steaua si CFR Cluj (ca sa nu mai vorbim de pretentiile rapidiste sau dinamoviste) este compatibil cu marele fotbal european; daca Politehnica Iasi este compatibila cu Liga I, unde investitiile cresc exponential de la an la an, iar echipele cu ambitii se inmultesc precum ciupercile dupa ploaie. Ambele dileme isi afla cheia in sectorul managerial. Pentru echipele fruntase, este suficient sa amintim ca fotbalul romanesc traieste in Europa datorita performantelor obtinute cu citiva ani in urma de Steaua si Rapid. La prima, excesele de personalitate ale patronului au fost estompate de un conducator istet, Meme Stoica, curea de transmisie si dispozitiv de estompare intre megalomanul patron si vestiar. In Giulesti, Dinu Gheorghe si Razvan Lucescu au reprezentat unul dintre cele mai reusite cupluri manager-antrenor din istoria fotbalului romanesc, de la plecarea lor, Rapid ajungind o echipa oarecare, la discretia toanelor lui George Copos. Aparitia lui Fathi Taher ca posibil cumparator n-a fost in stare decit sa amplifice haosul existent. O asemenea simbioza fericita nu exista acum in fotbalul romanesc decit la Unirea Urziceni (Stoica – Dan Petrescu) numai ca ramine de vazut daca minunea din Baragan nu va fi inghitita de balaurii care vor totul, fara a demonstra ca au posibilitatea de a obtine ceva din resturile ospatului european. Se cauta jucatori valorosi si ieftini (greu de gasit pe piata fotbalului), fara un scouting profesionist si apoi, aceiasi conducatori se mira nevoie mare ca achizitiile facute cu pompa dezamagesc in serie.

Cam aceleasi fenomene – repetam, la o scara diferita – se intilnesc si in Copou. Antrenorul Ionut Popa sustine cu tarie ca suporterii sint singurii din Iasi care merita echipa din Liga I. Ceea ce induce, printr-un rationament simplu – ca managerii, jucatorii, ba chiar si antrenorul, nu merita prezenta intr-o asemenea companie. La fel cum Steaua si CFR Cluj par ca fac parte din alt film in competitiile europene, tot la fel si Politehnica Iasi este departe de nivelul celor doua echipe cu pretentii de Liga Campionilor. La cele mai multe dintre echipele fruntase, scoutingul este rudimentar, bazat pe recomandarile prietenilor si nepotilor, sau de adrenalina patronului. La Iasi, lipseste cu desavirsire, scouterul-antrenor fiind nevoit sa-si delimiteze optiunile in functie de un buget (derizoriu) pus pe hirtie de finantatorul public si firimiturile care vin de la investitorii privati.

In aceste conditii, criza financiara care va afecta si fotbalul – din Romania si din alte parti – va fi un moment al adevarului. Cei care triseaza acest sport vor avea din ce in ce mai putine posibilitati de a se descurca in stil propriu. Poate ca Gigi Becali va mai gasi citeva valize mai bine ascunse de ochiul public, poate ca celalalt Gigi, de la Iasi, va mai reusi sa cirpeasca saracul buget al Politehnicii, pentru a mai rezista, un an, la coada Ligii I. Pe termen lung, daca nu vor aparea schimbari majore de atitudine, echipele romanesti vor ajunge din nou sa se zbata din greu prin tururile preliminarii. Iar Politehnica va resimti, din pacate, gustul amarui al matineelor!