Ce sanse mai are Geoana?

Formatiunea condusa de Mircea Geoana traverseaza o perioada paradoxala. Desi se afla in opozitie, iar Guvernul Tariceanu – doi este departe de a face istorie, PSD pierde procente de la o luna la alta. Cei care beneficiaza cel mai mult de transferul de simpatie electorala sint Traian Basescu (in cea mai mare masura), PD si PNG (dar nu atit pe cit se spune).
Prabusirea PSD in intentiile de vot (de la 37% la sub 20%) poate fi pusa aproape in totalitate in responsabilitatea liderului sau. In ultimii doi ani si mai bine, de cind a preluat friiele celui mai mare partid al Romaniei, Mircea Geoana nu a facut nimic. Desi, in 2005, promisese o veritabila reforma interna, Geoana s-a marginit doar sa schimbe vreo doua-trei persoane din staff-ul partidului. La baza, PSD a ramas acelasi partid stufos, greoi si corupt, lipsit de un autentic proiect politic social-democrat.
Revenirea lui Ion Iliescu de-a dreapta lui Geoana a reprezentat semnul cel mai clar al neputintei noii conduceri de a moderniza PSD. Dar nici Iliescu nu mai e ce-a fost, iar apelurile sale repetate la unitatea partidului suna al naibii de anost.
De altfel, criza de autoritate si nervozitatea din partid s-au si lasat cu citeva scandaluri care au mai ciupit si ele din zestrea electorala a partidului. Faptul ca un individ controversat ca Marian Vanghelie si-a permis sa atace pe un Ponta ori pe un Dancu sau duelul de pe internet dintre Nastase si Geoana, pigmentat cu acuze spectaculoase de o parte si de alta, arata ca pesedistii sufera tot mai mult de pe urma unui sevraj provenit din lipsa puterii.
Nici pe plan "extern" Mircea Geoana nu se poate lauda cu ceva. Singurul moment in care liderul de partid s-a infatisat alegatorilor intr-un rol "macho" a fost tocmai cel al referendumului anti-Basescu, pe care insa pesedistii nu numai ca nu l-au fructificat, ci l-au pierdut in cel mai lamentabil mod posibil. Daca Geoana s-ar fi intrebuintat la fel de serios in promovarea unor proiecte de genul introducerii votului uninominal, legii lustratiei ori cine stie carui proiect social-democrat veritabil, poate ca lucrurile ar fi stat altfel pentru PSD.
Morala esecului lui Geoana este ca stilul distructiv de a face politica al pesedistilor incepe sa aiba tot mai putini aderenti. Cit este la putere, PSD incearca sa-si reduca toti potentialii adversari la tacere, fie ca este vorba de alte partide, de propriul electorat ori de presa. Pomenile, santajul, publicitatea platita pe bani grei, racolarea membrilor importanti ai celorlalte formatiuni, promovarea personajelor obediente in functiile cheie sint doar citeva dintre armele preferate ale pesedistilor. De asemenea, cind este in opozitie, PSD cauta sa blocheze ori sa arunce in derizoriu mai toate initiativele guvernantilor. La fel s-a intimplat, de pilda, si cu cota unica de impozitare, aplicata de Alianta DA, desi – o spun specialistii – respectiva masura a avut urmari dintre cele mai pozitive pentru economia romaneasca.
Altfel s-au petrecut, insa, lucrurile in cazul legii majorarii pensiilor. Se pare ca recursul la masuri populiste, in "cirdasie" cu guvernul liberal, a fost considerata, pina la urma, unica solutie salvatoare de catre pesedisti. Dar poate fi trecuta aceasta masura (social-democrata, in esenta ei) in dreptul PSD, de vreme ce partidul lui Geoana se afla totusi in opozitie? S-ar zice ca nu, cu atit mai mult cu cit, la rindul sau, Cabinetul Tariceanu – cel care a pus-o in practica – o considera propria sa initiativa si se comporta ca atare.
Pina la urma, electoratul alcatuit din pensionari (vreo 6 milioane in cifre absolute) va fi cel care va hotari cui ii va multumi pentru majorarea veniturilor. Prilejul este aproape: alegerile europarlamentare. Daca la viitorul scrutin voturile pensionarilor se vor risipi in toate cele patru zari (pe la PD, pe la PNL, pe la PNG etc.), atunci inseamna ca pesedistii, sub glorioasa conducere a lui Mircea Geoana, au dat inca o data chix. Si ar cam fi timpul ca acest partid sa se gindeasca la un alt lider pentru a se salva de la dezastru.