Cine vine din urma?

Nu descoperim America daca sustinem ca demiterea selectionerului Victor Piturca nu rezolva problemele de fond ale fotbalului nostru, in general, si ale echipei nationale, in special. Este un lucru de la sine inteles, numai ca multi dintre cei care afirma acest lucru, majoritatea sustinatori ai acestuia, se apara vorbind de penuria de talente din spatiul carpato-danubian. O idee mai absurda poate fi cu greu gasita, fiindca este cunoscut ca Romania reprezinta un urias rezervor de talente fotbalistice, poate al doilea din Europa, dupa spatiul iugoslav. Fostul fotbalist si antrenor Cornel Dinu are chiar o teorie interesanta, prin care sustine ca unele portiuni din planeta sint harazite a da mari fotbalisti, iar ex-Iugoslavia, mai ales Serbia, este una dintre aceste regiuni sortite fotbalului. Ducind ideea mai departe, poate nu intimplator cele mai multe valori romanesti provin din Oltenia (in primul rind) si Banat, adica tocmai in vecinatatea spatiului binecuvintat de zeul fotbalului. Evident, talente apar peste tot (Mutu este argesean, Hagi, dobrogrean), numai ca, in timp ce in ultimele doua decenii Iasul a dat trei jucatori de echipa nationala (Rosu, Pancu si Adi Cristea), o lista a marilor fotbalisti din zona sud-vestica ar depasi spatiul rezervat acestui editorial. Nu intimplator, singurul experiment de echipa construita din resurse proprii a aparut la Craiova, acolo unde, pe linga filonul nesecat de valori, exista si un centru de pregatire bine utilat si finantat de Gica Popescu si antrenori specializati in cresterea si depistarea lor. Pentru ca este bine de spus ca un antrenor de copii si juniori are o munca diferita fata de un tehnician al unei echipe divizionare, principala sa preocupare fiind cizelarea materiei prime pe care o are la dispozitie, in detrimentul problemelor de ordin tactic.

"Daca ne apucam sa vorbim de centrele de copii si juniori, toata lumea inchide televizoarele", a spus un cunoscut realizator de talk-show-uri TV. Si, din pacate, are dreptate, pentru ca scandalurile cu Borcea, Becali, Iancu si Mititelu aduc mai multa audienta decit problemele reale cu care se confrunta Romania fotbalistica. Iar neglijenta in problema schimbului de miine este o gaura neagra a sistemului, generata si de cauze obiective. Multe cluburi din Liga I au probleme cu licentierea pentru sezonul viitor, mai exact cu plata pompieristica a datoriilor, si nu au timp si nici resurse pentru a investi in pepiniera proprie. Consecintele sint grave: putinii antrenori cu har in materie sint prost platiti si accepta contracte de seniori chiar in fotbalul mic (cazul cel mai elocvent este Ionut Chirila), conditiile de pregatire sint in multe cazuri mizerabile, iar juniorilor li se cer rezultate, pentru a-si justifica increderea. Rezultatul mai inseamna ca intrecerile de nivel national ale esaloanelor tinere se zbat in anonimat, iar tinerele talente fie ca pleaca din frageda pruncie la cluburi din Vest (Daminuta, Stoian), fie se plafoneaza (cazul lui Onisor Nicorec, un clujean laudat chiar de staff-ul echipei Ajax, dar ajuns rezerva la Minerul Lupeni), fie, pur si simplu, se lasa de fotbal.

Franta, o tara cu un fotbal lamentabil acum patru-cinci decenii, a gasit solutia: investitii masive in centrele de copii si juniori, cu sprijin guvernamental. Mai mult, sistemul a devenit piramidal, cu centre zonale la nivel national, bine utilate, cu competitii si trialuri intens mediatizate, iar palidul Hexagon a ajuns o forta de temut in fotbalul mondial. Se spune ca plecarea antrenorului Laci Bölöni de la nationala Romaniei ar fi fost determinata tocmai de faptul ca i s-a promis materializarea unui astfel de proiect dupa model francez, promisiune care n-a fost respectata. Este adevarat ca noi nu avem jumatate din Africa drept baza de selectie (cum se intimpla la francezi), dar daca am sti sa fructificam la maximum potentialul pe care il detinem, am putea construi, in viitor, o nationala de prestigiu.

Fireste, un asemenea proiect solicita o adevarata revolutie in fotbal, cu conducatori harnici si pasionati, cu o scoala de antrenori pe profil si cu enorme investitii. Si solicita timp, foarte mult timp. Esential ar fi sa incepem de undeva, pentru ca – vorba romanului – pofta vine mincind!