Cu „I” de la referendum

Celebrul Nostradamus si-a formulat faimoasele profetii doar privind cu atentie in jur. Francezul a remarcat ca istoria se copiaza pe sine insasi, ca evenimentele, desi aparent diferite, conduc mereu spre acelasi deznodamant, daca greselile savarsite pe parcurs se repeta. Prinsi intr-o bucla temporala, oamenii uita prea repede ca au mai pasit o data in gol. O legatura subtila intre ieri si maine, trecand prin inefabilul azi, ne marcheaza destinul.

Dar nu trebuie sa fii nici urmasul lui Nostradamus si nici fiul Mamei Omida pentru a dibui o remarcabila asemanare intre situatia politica de azi si cea din perioada decembrie1989 – iunie 1990. Si atunci, ca si acum, se sfarsea o lume stramba. (Ce urma sa fie inlocuita cu o lume la fel de stramba.) E adevarat insa ca, asa cum in 1989 nu am asistat la o revolutie, ci doar la o abila lovitura de stat, nici acum nu traim o veritabila lovitura de stat, ci numai o lovitura de forta din partea USL.

Basescu joaca rolul unui Ceausescu ceva mai luminat, care refuza insa sa fuga cu elicopterul. Probabil inca nu s-a dumirit cu care dintre Elene ar infrunta mai curajos plutonul de executie. Sau, poate, mai crede inca intr-o minune. La fel ca odinioara, caderea sa a devenit de neoprit odata cu tradarea unora dintre apropiati. Scarbiti de intinarea idealurilor, acestia au trecut in cealalta tabara, proclamandu-si, la televizor, libertatea de gandire si iubirea fata de popor.

Speculand cum nu se poate mai potrivit nemultumirile maselor largi populare, noua putere incearca sa legitimeze orice derapaj, facand apel la multime. Iar norodul este din nou la inaltime. Aplaudand cu entuziasm, individul de rand accepta orice abuz, crezand ca a devenit un erou al istoriei care se rasuceste. Asa cum, cu vreo 3 ani in urma, ar fi votat, la fel de avizat, desfiintarea definitiva a Parlamentului (daca i s-ar fi cerut acest lucru), azi admite fara remuscari orice incalcare a normelor. In aceste conditii, un referendum pentru demiterea lui Basescu, intins de-a lungul unei intregi saptamani, in care fiecare ar vota de cate ori si-ar dori, ar fi considerat o solutie binevenita de iesire din criza.

Noul Iliescu este Crin, al carui discurs calp rasuna de peste tot. Retorica liberalului galgaie de demnitate, dar de o demnitate pangarita de straini. Noi nu ne vindem onoarea! Dar o sacrificam pe altarul jocurilor politice. In urmatoarele luni, vor fi distruse si putinele lucruri bune realizate in regimul Basescu. Europa va privi cu stupoare cum ne vom falimenta din nou propriile intreprinderi, pardon – propriile institutii. Mostenirea lui Ion Iliescu merge mai departe, astfel incat, pana la urma, indiferent de rezultatele referendumului, adevaratul Iliescu va castiga din nou. Dar ceilalti?

Pentru a afla raspunsul, suntem obligati sa ne intoarcem inca o data la Nostradamus. Un catren inedit ne dezvaluie viitorul. "Iar omul cel rosu, cu nume de sluga/ va duce poporul atat de departe/ incat numele tuturor vor fi pastrate/ intr-o singura carte." Ceea ce inseamna ca ne asteapta zile foarte bune. Ori foarte rele. Depinde de cum il interpretam pe Nostradamus. Sau pe ceilalti profeti. Sau, pur si simplu, vremurile.