Dadaca de la Bruxelles

Consumul de bauturi alcoolice reprezinta, fara indoiala, o traditie europeana mult celebrata, alaturi de fotbal, politica sau gastronomie. Exista prea multe ritualuri ale bucuriei de a trai, si de aceea nu le vom enumera aici, pe care Europa si le-a perfectionat in timp, slefuindu-le si rafinindu-le sau, din contra, pastrindu-le si conservindu-le in forma lor originara. Si fiecare dintre aceste ritualuri are, daca nu neaparat in centrul lui, atunci cel putin drept catalizator alcoolul, sub forma de vin, bere sau alte bauturi mai tari, simboluri ale bunei dispozitii, relaxarii, prieteniei, iubirii si, de ce nu, al creatiei. O arata si statisticile. Europenii beau, in medie, cam 9 litri de alcool pur pe an, deci mai mult decit americanii, care se opresc la mai putin de 7, sau decit chinezii, care se limiteaza la 4 litri. Fiecare tara are bauturile ei traditionale, iar daca amintim aici tuica sau whisky-ul, ar fi de ajuns. Mai mult, in Europa, vinurile sint denumite in functie de regiunea din care provin, spre deosebire de SUA, unde vinul este particularizat numai de soiul de struguri din care este produs. Pe batrinul continent, vinul nu este doar unul dintre sutele de marfuri pe care poti sa le achizitionezi. El reprezinta un simbol al regiunii, o moneda de schimb nu numai economica, ci in special culturala.
Toate bune pina aici, insa UE a propus spre dezbatere o noua masura legislativa care sa micsoreze cantitatea productiei de vin. Initiativa, neutra pina la punerea sa in aplicare, a declansat o interpretare puritana, guvernul scotian „trintind” la comanda o campanie media impotriva unui ritual vechi, celebrat in barurile locale, si anume round-buying (pe scurt si in traducere libera, a cumpara un rind de bautura prietenilor sau colegilor). Regulile sint simple. Daca accepti un pahar, trebuie sa dai si tu un rind, cumparind o bautura de aceeasi valoare. In cazul in care te-ai saturat si vrei sa pleci, trebuie sa te asiguri ca ti-ai onorat datoria de a le cumpara de baut celor care te-au servit, pentru a nu ramine dator. A nu da curs acestui ritual reprezinta o jignire enorma pentru scotieni, persoana in cauza riscind sa ramina izolata sau tratata cu indiferenta de catre ceilalti membri ai grupului. Insa, pina la a deveni o obligatie, ritualul semnifica bonomie si generozitate, o forma de interactiune si sociabilitate care genereaza solidaritati.
Pina la urma, nu neaparat sub aceasta forma, acest ritual il recunoastem peste tot in Europa ca varianta de petrecere a timpului liber, a schimburilor de idei, dar si ca tipar al reciprocitatii, catalizator al relatiilor si legaturilor sociale. Vrem sau nu, alcoolul constituie parte din cultura europeana, a fost catalizatorul celor mai multe idei si inventii care au facut intr-adevar diferenta in istoria batrinului continent. Iar cei care utilizeaza argumentul abuzului de bautura sint la fel de ipocriti ca si UE, un caz tipic de putere politica cu veleitati de doica autoritara, preocupata pina la obsesie de controlul individului. Pentru ca atunci cind politicienii predica oamenilor despre obiceiurile de a cheltui sau a consuma, acest fapt reprezinta o grava imixtiune in spatiul privat al fiecaruia. Este ca si cum statul ar sugera de fiecare data, printr-o ordonanta de urgenta, ce fel de bunuri sa-ti achizitionezi de Craciun sau de ziua ta.
Curios este faptul ca UE vrea sa dea impresia unei agentii politice care se ingrijeste de sanatatea cetateanului, dindu-i sfaturi copilaresti. Sa consume numai o anumita cantitate de vin, si aceasta sa fie de o calitate excelenta, sa reduca numarul de tigari sau chiar sa renunte la ele pentru ca altfel nu-l va mai primi la locul de munca, sa manince fructe ce respecta numai rigorile sublerului UE, sa nu asculte muzica orgilor din biserici pentru ca instrumentul are prea mult plumb, sa manince numai sare iodata iar lista ar putea continua. Interdictii, obligatii, dar mai putin drepturi. Iar acest lucru e ingrijorator.