De ce nu un Parlament cu trei camere?

Cam cu un an si jumatate in urma, trei sferturi dintre romanii care au mers sa voteze la alegerile prezidentiale au optat pentru desfiintarea uneia din cele doua camere parlamentare, iar si mai multi (cam 9 din 10) pentru micsorarea numarului de ocupanti ai legislativului. Votului indirjit de atunci i se opun, la fel de indirjit, cele citeva sute de alesi, speriati ca proiectele de lege nu se vor mai vota singure, asa cum se intimpla acum in ambele camere ale Parlamentului.

Nici unul dintre acestia nu-si pune problema unei schimbari macar in atitudine. Ba, din contra, mai importanta este considerata, de exemplu, iesirea "pe sticla", chiar daca foarte multi vin in studiourile tv doar ca sa zimbeasca electoral la camerele de luat vederi. Acesta este si motivul pentru care opozitia pica cel mai des in desuetudine. Rolul lui Gica contra s-a perimat deja, iar spectatorii s-au plictisit sa auda aceeasi placa pusa iar si iar, pina cind inclusiv inflexiunile vocilor devin stereotipe.

Poate si din acest motiv, programul masurilor economice propuse deunazi de opozitie a primit laude doar pe antenele lui Felix. O desconsiderare cu atit mai inexplicabila, cu cit multi dintre liderii uniunii de dreapta-stinga sint oameni de afaceri cu greutate si, la o adica, stiu nu doar sa-si promoveze bine produsul, ci sa-l faca si de calitate.

Presedintele, care nu si-a ascuns nemultumirea fata de clasa politica din care face parte si propria-i fiica, a promis ca pina la incheierea sesiunii parlamentare, adica luna aceasta, va fi gata si proiectul de modificare a Constitutiei, deschizind astfel calea spre micsorarea efectivului parlamentar. El si-a exprimat speranta ca proiectul va fi adoptat suficient de rapid, incit viitoarele alegeri, cele de peste un an si jumatate, sa se tina pe numarul redus de mandate. Dar pentru asta e nevoie de un vot final pe proiect de doua treimi, in conditiile in care coalitia de guvernare abia-abia functioneaza la limita majoritatii simple, iar amatori de locuri in Parlament sint multi. Este si motivul pentru care zeci de proiecte de legi organice stau la sertar, din lipsa de cvorum. Ele asteapta – ca si PDL, anul viitor – o minune care sa le aduca majoritatea necesara. Dar nici puterea si nici opozitia nu sint in stare sa negocieze, facindu-i sa se simta importanti pina la unul pe toti reprezentantii minoritatilor, fara de care PDL nu s-ar putea mentine la putere.

Degeaba a venit Berlusconi la Bucuresti sa laude politica de austeritate a Guvernului, cita vreme mentinerea veniturilor la niveluri meschine ii face pe romani sa-si caute de lucru in Italia lui, si nu numai acolo. Sigur ca si Boc are motive de multumire – cum ar fi, de exemplu, aparitia celor 300.000 de noi contracte de munca. E ca si cum si Romania ar fi primit un aflux de imigranti. Ramine insa temerea ca ce se cistiga acum intr-un fel sau altul se va pierde in anul electoral 2012. Macar de s-ar pierde si o camera a Parlamentului, cu mandatele ei cu tot. Desi alesii mai degraba ar mai infiinta una decit sa-si faca jobul mai eficient.