Iasul de dreapta

In urma cu patru ani, UFD, pe atunci Alternativa Romaniei, il sustinea fara rezerve pe Constantin Simirad la Primarie. Astazi, reprezentantii UFD il privesc pe primarul pe care l-au sprijinit ca pe un adversar. Simirad ar fi devenit, in patru ani, nici mai mult, nici mai putin decit antiteza a ceea ce intentioneaza dreapta sa faca din Iasi. Prin vocea candidatului la Primarie, Tiberiu Brailean, UFD il acuza pe Simirad de conceptii etatiste, reflexe populiste, apropiate stingii, si ii face vinovata administratia, in cea mai mare masura, de situatia in care se afla municipiul. Conform afirmatiilor lui Brailean, Iasul a iesit din calculele economice, fluxurile de investitii il ocolesc, iar posibilitatile de finantare nerambursabile sint risipite cu inconstienta de autoritati.
Tiberiu Brailean nu este un necunoscut. Domnia sa a fost director economic al Consiliului Judetean, functie la care a renuntat ca urmare a presiunilor liberalilor, pentru a se devota carierei universitare. Acum el isi prezinta aceasta plecare in termeni electorali, adica negri. In urma sa, la CJ s-ar putea observa o situatie aproape catastrofala. De pe locul doi, dupa Bucuresti, la indicatorii de investitii si de buget, Iasul a ajuns, in 1998, pe locul 31 pe tara, ca apoi sa urce, in 1999, abia pe locul 15. Iasul nu a mai putut atrage bani pe proiecte numai cu o echipa improvizata. Cauzele acestei sincope sint evidente pentru Brailean. Performantele se bazau, spune el, pe credibilitatea pe care a cistigat-o la Ministerul de Finante. Pe baza acestui profesionalism recunoscut – pluseaza Brailean – se vor putea atrage si fondurile pentru Primarie si s-ar putea atrage si fonduri nerambursabile pentru investitii.
Fara sa conduca o regie, precum Gheorghe Nichita, director la RAJAC, Brailean a fost mereu cu un pas inaintea acestuia in perioada preelectorala. A fost primul care a sesizat problema unui excedent bugetar si a facut cea mai pertinenta critica asupra consecintelor acesteia. A indicat cu exactitate atit cauzele, cit si remediile prin care se putea evita acest fapt. In plus, Brailean mai pare capabil ca, dincolo de calculele pur financiare, sa
inteleaga si problemele regiilor. In aceasta privinta, candidatul UFD are in spate o adevarata echipa, formata din oameni care au cunoscut managementul occidental.
Mai exista si cele peste douazeci de studii referitoare la regii, turism, buget sau atragerea investitiilor straine. Evident, ele sint mai mult decit programe de factura electorala. Prezenta acestor studii reprezinta o nota singulara in aceasta campanie electorala. Brailean mai da peste cap si clasica imagine a "bunului gospodar" de care se bucura Simirad. El spune ca a face curatenie pe arterele centrale nu este un titlu de glorie, cind doua treimi din buget se scurg numai pe serviciile de salubritate. Brailean mai acuza fiscalitatea locala excesiva si indica modul in care banii sint lasati la "mucegait" prin conturi.
Daca majoritatea candidatilor s-au repezit sa consoleze mai intii cetateanul afectat de costul serviciilor si de taxe, Brailean s-a grabit mai intii sa spuna ce nu merge la acestea. Este diferenta fundamentala, care aproape il singularizeaza. Tocmai de aceea Brailean ramine in primul rind un tehnician. El pare a ramine departe de bascalia hazoasa a lui Simirad si de tipul de discurs promovat de acesta. Ce-i drept, in ultimul timp, Brailean a incercat sa-si iasa din piele si sa adopte comportamentul unui personaj cit mai popular. A suportat timp de o noapte ritmurile agresive de hip-hop ale discotecilor studentesti, pentru a se adapta mesajului generatiei mai tinere si pragmatice promovat de UFD. Dar acest mesaj este in totala opozitie cu tendintele conservatoare ale electoratului local. Un mesaj pe care insusi Brailean il caracterizeaza ca fiind greu inteles pentru a cistiga multimea de partea sa in cursa electorala. Pentru ca nu este atit o problema de emotivitate electorala, cit de intelegere. (Mihai CHIPER)