Masina de zgomote si ruleta aliantelor pre si post-electorale

Ioana Lupea observa recent, intr-un editorial publicat in "Evenimentul Zilei", ca uriasa masinarie de linsaj mediatic care functioneaza de aproape 3 ani de zile in spatiul public a reusit sa-l erodeze intr-o masura relativ semnificativa pe Traian Basescu. Si nu doar pe el, ci si pe cei care l-au sprijinit in toata aceasta perioada. O tinta importanta au fost in mod constant intelectualii cu credibilitate si cu mare vizibilitate publica si jurnalistii care ar fi adoptat o linie considerata pro-prezidentiala. Spune sau scrie ceva Horia Roman Patapievici, imediat i se reproseaza ca presedintele l-a numit director a Institutului Cultural Roman. Nu conteaza ca acuzatia in sine e lipsita de substanta, din moment ce dl. Patapievici, indiferent daca ne este simpatic sau nu, are pina la urma si calitatile, si acoperirea intelectuala si culturala pentru a ocupa o astfel de pozitie.

Rind pe rind, Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu, Mircea Cartarescu, Andreea Pora, Sabina Fati, ca sa citam doar citeva nume, au fost ironizati, injurati, catalogati drept "tucalari prezidentiali". In mass media traditionale, emisiunile de la Antena 3, de exemplu, sint adevarate repere din acest punct de vedere, dar ofesiva nu ocoleste deloc nici Internetul. Listele de discutii asociate editorialelor publicate in "Cotidianul", "Evenimentul Zilei" sau in alte publicatii gazduiesc citiva corespondenti permanenti care se folosesc de orice pretext pentru a lansa diatribe impotriva lui Traian Basescu. Sigur, e greu de masurat exact impactul provocat de acest gen de imprecatii, de iesirile isterice ale lui Valentin Stan, "omul cu laptopul", de persiflarile suficiente si de altfel atit de previzibile emise de Ion Cristoiu sau de remarcile timpe produse pe banda rulanta de Mircea Badea intr-o emisiune care nu mai are de mult nici o legatura cu ideea de revista a presei. Insa ceva, ceva tot ramine in urma. Fie si doar datorita faptului ca personajele in cauza furnizeaza permanent munitie adversarilor presedintelui.

Astfel de atacuri nu sint nici pe departe o noutate. In primii ani de dupa 1990 au fost montate ample campanii de dezinformare si discreditare a adversarilor regimului Iliescu. Orchestrate, probabil, de oameni proveniti sau inca activi in serviciile secrete. Diferenta e ca, atunci, efectul acestor atacuri asupra celor aflati in tabara opusa era, pina la urma, neglijabil. Grupul constituit in jurul GDS, societatea civila in ansamblu, cea mai mare parte a jurnalistilor importanti se aflau ferm si solidar de cealalta parte a baricadei, construind o linie de aparare omogena. Toata aceasta constructie s-a fisurat si in mare parte s-a surpat incepind din 2005 si mai ales din 2006 incoace. Atunci cind s-a produs ruptura dintre PNL si PD. Personalitati care ar fi avut mari rezerve in a se alatura PSD si PRM pentru a-l ataca pe Traian Basescu au putut sa o faca mult mai confortabil din postura de apropiati ai PNL. Conflicte personale notorii in culisele societatii civile, precum cel dintre Monica Macovei si Renate Weber, au capatat conotatii politice, au imbracat chiar si nuante ideologice. Cert este ca la tabara anti-Basescu s-au raliat, de multe ori din motive destul de departe de disputele politice, si nume cu credibilitate, nu doar traditionalii propagandisti PSD. In plus, in focul bataliei, chestiunile de principiu au fost adesea estompate de "replieri tactice" care au dus la coagularea unei tabere liberalo-pesedista, greu de imaginat inainte de 2004. Resentimentele, frustrarile au avut pina la urma cistig de cauza, dincolo de apropieri naturale, care ar fi trebuit, in principiu, sa produca aliante diferite de cele pe care le vedem operind astazi pe esicherul politic romanesc. Iar ca o apreciere generala, loviturile venite din aceasta directie sint mult mai periculoase si neplacute pentru seful statului si pentru PD-L decit cele provenind din zona traditionala PSD – PRM. Aspect cu siguranta subestimat in faza initiala la Cotroceni.

In acest punct, putem discuta multa vreme in contradictoriu despre cine este responsabil pentru ruptura PNL – PD. Are argumente si tabara presedintelui, dar si cea a adversarilor acestuia din zona PNL. Cert este ca, pina acum, principalul beneficiar a fost PSD, care deja aproape se vede revenind explicit la guvernare, dupa ce a detinut, intr-o forma oculta, o buna parte a puterii si in ultimii doi ani. Problema e ca, daca la nivelul activului de la virful PNL colaborarea cu PSD este vazuta ca o formula mai convenabila decit aceea de a se alia cu PD-L, partidul prezidential, la nivelele inferioare, ca sa nu mai vorbim de nucleul electoral liberal, lucrurile arata exact pe dos, ceea ce complica si mult mai situatia. Cu atit mai mult cu cit chiar unii lideri PNL isi dau seama ca, dincolo de impactul electoral negativ al unei potentiale colaborari cu partidul fondat de dl. Ion Iliescu, colaborarea liberalilor cu aceasta formatiune va fi semnificativ mai dificila decit cea cu PD-L daca social-democratii pun mina explicit pe friiele puterii. Asa ca o alianta la guvernare intre PNL si PSD pe care o anticipeaza multa lume nu e neaparat un fapt implinit.

Din multe puncte de vedere, atit rezultatul alegerilor parlamentare din toamna cit si viitoara formula de guvernare vor depinde de miscarile strategice din perioada urmatoare. In acest sens, extrem de importanta va fi si maniera in care se va pozitiona in continuare presedintele in relatia cu PNL. O schimbare de ton ar putea incurca masina de zgomote si intoxicare mediatica dirijata impotriva lui Traian Basescu si ar face extrem de complicata viata liderilor PNL, care merg in continuare pe ideea de a promova la nivelul propriului partid si al electoratului liberal alianta cu partidul d-lor Iliescu, Nastase, Geoana, Mazare sau Vanghele.