Noua stafeta universitara

S-a analizat pe fuga schimbarea de stafeta de la conducerea Universitatii "Al.I. Cuza", cea mai importanta din Iasi si cea mai veche din tara. Prinsi in diferite echipe, universitarii au absorbit rapid nemultumirile, resemnarile. Ceea ce poate fi surprinzator este ca realmente nu s-a vorbit de schimbari programatice, de viziuni diferite, alternative, diferente de opinii in dezvoltarea universitatii, aspect care ni s-ar fi parut o conditie de bun simt a calitatii intelectuale si morale a corpului universitar. In fapt, ce s-a "ales"? Intre programe sau intre persoane? In facultati, chestiunea s-a transat, de regula, rapid, iar la nivelul rectoratului nu au existat dezbateri, din cite s-a vazut in afara. Totul este, aparent, aproape perfect. Favoritul fostului rector, Vasile Isan, a invins la scor fara sa retina cu nimic atentia. Asadar, continuam. Ce anume?

Se discuta principial despre "reforma", "responsabilitate", "calitate umana" etc., fara sa indrazneasca nimeni sa aminteasca de citeva chestiuni esentiale: respectarea codului deontologic, plagiate, pensionari, legaturile cu Securitatea, industria licentelor, aranjamentele pentru supradimensionarea normelor, blocajul administrativ, nepotismul. Cuvinte ori propozitii esentiale pentru conceperea unui invatamint de calitate nici nu au fost rostite la aceste alegeri. Sa intram in amanunte ar fi dureros. Este, totusi, un numar de iluzionism sa defilezi la capitolul realizari cu gradinita si scoala "Junior" sau cu "integrarea universitatii pe orizontala, largirea domeniilor de studii", cu curba Gauss a notarii studentilor, si sa nu sufli un cuvintel despre mecanismele si practicile care asigura calitatea.

Nu stim cum vede noul rector situatia, dar, in cazul in care realmente isi propune sa faca o universitate care reuseste in competitie, trebuie sa-i ajute pe cei mai performanti si sa renunte la oamenii si practicile care paraziteaza sistemul. Universitatea are o parte activa, buna pentru vitrina. Citiva profesori au reusit sa formeze echipe de tineri, sa obtina importante fonduri de cercetare din granturi nationale si internationale, sa publice la reviste prestigioase, sa obtina un punctaj ISI care a uimit Bucurestiul si Clujul. In realitate, niciodata partea aceasta care se zbate pentru performanta si calitate nu a fost ajutata. Ei sint cei care poarta, in universitate, adevarate razboaie cu birocratia, cu departamentele de achizitii, cu functionari indolenti, de regula rude, cunostinte ale unor persoane bine plasate. Partea activa a universitatii, singura capabila sa faca fata unei concurente internationale, are cel mai mult de pierdut de pe urma politicilor deficitare ale rectorului. Un om activ din universitate pierde cel putin jumatate din timpul sau asteptind ca birocratia sa-si faca treaba. Cele mai rapide comenzi de la departamentul de achizitii sint onorate in jumatate de an. Ginditi-va ca jumatate din viata de universitar se pierde din cauza birocratiei! Schimbati legile, regulamentele si lasati oamenii sa-si faca treaba! O sansa pentru cei performanti – ar fi prima proba de bune intentii si capacitate a noului rector.

Pe de alta parte, exista o parte parazitara, beneficiara cutumelor si traditiilor nescrise cu care universitatea mai face asistenta sociala. Exista pensionabili aflati in prelungiri, de mult iesiti din orice proiect de cercetare, care au fost lasati si chiar au mai prins un mandat de decan, desi au incalcat legea. De ce au mai fost lasati sa candideze? Prin Occident exista o lege de fier: premiat cu Nobel, si tot pleci acasa. Sau traiesti din proiecte, daca esti bun, fara functii de conducere. Dar, la noi, universitatea se "intinereste" in acest fel. Din cite s-a mai vazut, in ultimii 8 ani scandalurile de plagiat nu au avut nici cele mai banale repercusiuni, iar declaratiile pe propria raspundere privind legaturile cu Securitatea au ramas literatura incuiata in biroul rectorului, in ciuda faptul ca au existat citeva cazuri de care s-a auzit pina la Bruxelles.

Provocarea pe care si-o asuma noul rector, de a aduce Universitatea "Al.I. Cuza" la "un nivel de top mondial", nu se poate indeplini decit daca se respecta regulile si codurile deontologice ale marilor universitati occidentale. In sine, la acest nivel nu se poate ajunge nici cu programul "Bologna", nici cu sistemul curbei lui Gauss sau prin gradinita "Junior". Inainte de a inventa programe, exista oameni. Oameni pe care poti sa-i selectezi, sa-i faci sa se comporte potrivit unor coduri clare, oneste, in spiritul performantei. Restul ramine pura demagogie.