Ofensiva disperata

Razboiul de uzura cu reforma a adus economia romaneasca intr-o stare in care nici o batalie izolata nu poate inclina in mod hotaritor balanta ostilitatilor inspre o victorie clara; nu acelasi lucru se poate spune si despre infringere, care, in urma unui singur pas gresit, ne poate transforma rapid si eficient, pe toti, in prizonieri ai haosului. Victoria nu poate urma decit dupa o ofensiva generalizata – care, cu siguranta, va avea si un iz de disperare – pe toate fronturile. Cu alte cuvinte, doar un pachet bine alcatuit de politici economice, care sa vizeze in acelasi timp probleme fiscale, monetare si microeconomice, bazat pe un liant doctrinar cu adevarat capitalist este strategia eficienta pentru ceasul al doisprezecelea. Ipoteza care are o dubla implicatie. Pe de o parte, face evident faptul ca politica economica a guvernului, sau – mai nou, a parlamentului -, nu este nicidecum in pragul unei revolutii practice sau macar conceptuale. Pe de alta parte, face aproape imposibila judecarea unor decizii – implicit izolate – in materie de economie ale puterii. Contextul fiind instabil, incertitudinea la ea acasa, fie si pentru termenul scurt, vestite prin hilaritate contradictiile guvernului sau premierului cu ei insisi, ca sa nu mai vorbim de functionarea coalitiei in parlament, o masura aruncata de capul ei in viltoare risca sa nu faca altceva decit sa sporeasca dezordinea, facindu-si imprevizibile propriile efecte.
Din pacate, astfel par sa stea lucrurile si cu recentul vot prin care Camera Deputatilor s-a raliat deciziei Senatului de a scuti companiile de impozitul pe profitul reinvestit. In functie de contextul pe care i-l asociem, decizia poate fi una excelenta sau, la fel de "bine", una dezastruoasa. Daca in toate celelalte privinte in economie nu se schimba nimic si actuala tendinta de scadere a PIB si cresetere a deficitelor bugetar si de cont curent continua, anularea impozitului respectiv ar putea casca un hau in bugetul statului, pe care numai hiperinflatia sau dobinzi extrem de inalte l-ar putea acoperi. Or, niciuna din aceste variante nu poate fi decit extrem de daunatoare firmelor private, vizate in primul rind de votul deputatilor. Daca, insa, reducerea fiscalitatii in punctul cel mai propice investitiilor ar fi dublata de un program masiv de privatizare a intreprinderilor de stat, de restructurare si privatizare rapida a intreprinderilor si bancilor, de restructurare a sistemului fiscal, de atragere a investitiilor straine directe, inclusiv de la zero, etc., ea s-ar putea transforma intr-un factor coagulator al reluarii cresterii, ajutind intreprinderile sa se relanseze, intr-o perioada cind nevoia de investitii in retehnologizare si instrumentar de piata e intr-adevar acuta.
Cum nimic nu arata ca aceste conditii ar avea sanse reale sa se materializeze macar partial, votul senatului e o tipica plasare a carului inaintea boilor. Nu ar fi mai natural un algoritm – benign de data aceasta – care sa ajunga la acelasi rezultat, in paralel cu construirea de fapt a unui sistem cu adevarat capitalist in Romania?
1. Guvernul privatizeaza rapid, masiv si la pretul de piata majoritatea intreprinderilor statului; cele care nu pot fi vindute pe bani, sint date pe gratis, cu conditia restructurarii; cele foarte importante, dar cu mari pierderi sint vindute chiar pe preturi negative, guvernul platind el insusi o suma investitorului; cele cu adevarat fara sansa sint inchise (naibii);
2. Din pasul 1 guvernul cistiga: a. destui bani, avind in vedere ca aproape 80% din fosta industrie comunista e inca in miinile sale; b. prin faptul ca nu mai pierde; c. prin faptul ca noii proprietari cheltuiesc sa-si restructureze firmele, platesc salarii, fac comenzi altor intreprinderi, exporta;
3. Din 2 rezulta un deficit bugetar moderat, care elimina asteptarile inflationiste si presiunea imprumuturilor statului asupra dobinzilor si, deci, creditului; e eliminata si frica de imposibilitate externa de plata;
4. BNR poate relaxa politica monetara, marind masa monetara in circulatie, care, nemaiexistind gauri negre, nu mai fuge in preturi, ci in investitii ieftine; chiar daca inca impozitate, investitiile se ieftinesc deja pe aceasta cale;
5. Cu banii incasati din privatizare, din eliminarea pierderilor si stoparea caderii PIB, guvernul poate defini un deficit redus al bugetului in conditiile reducerii fiscalitatii la firme, chiar pastrind o presiune puternica asupra consumului; impozitul pe profitul reinvestit e eliminat in primul rind;
6. Stimulate pe doua cai, investitiile duc la cresterea PIB, deci a veniturilor, consumul se relanseaza, la fel puterea de absorbtie a pietei, care reatrage dupa sine investitii sporite si se declanseaza spirala dezvoltarii;
7. BNR defineste un sistem de devalorizare controlata si anuntata a leului, care sa poata fi, deci, inclusa anticipat in preturile de import/export si care, mai cu seama, ar elimina atacurile speculative asupra monedei nationale;
8. Guvernul defineste un pachet pentru o "a doua reforma", vizind dezvoltarea pe termen lung, informatizarea societatii, integrarea in UE, samdp.
9. Ne apucam de metafizica?
Si cind te gindesti ca nu ar fi nevoie – daca ar fi minte si vointa (interes?) – decit de citeva luni pentru a face reactia in lant ireversibila… (Sorin MOISA)
Rusia poate fi internata in aceeasi camera de spital cu Boris Eltin
De la criza financiara care a marcat crahul economiei rusesti, despre Rusia nu s-a mai vorbit decit in termeni de buletin medical. Stiam cite grade are presedintele Boris Eltin, daca tuseste ori daca inima ii mai joaca feste. Despre modul in care se derulau dezbaterile pe marginea planului de redresare propus de guvernul condus de Evgheni Primakov nu s-a spus mare lucru. E drept ca, arar, la cite un buletin de stiri, se mai aminteste despre posibilitatea unei profunde crize alimentare odata cu venirea iernii.
Dintr-odata, vineri, a explodat o bomba de presa. Deputata liberala Galina Starovoitova a fost asasinata cu singe rece chiar in fata locuintei sale. Cunoscuta ca o militanta activa pentru drepturile omului, dar si ca un adversar de moarte al comunistilor din Duma, Starovoitova era unul din putinele personaje politice din Rusia cu priza la public. Cum, in ultima vreme, ea declansase o campanie impotriva modului in care colecteaza fonduri pentru partid presedintele comunist al Dumei, Ghenadi Selezniov, primele acuze au fost indreptate spre acest partid. Curind, insa, a devenit evident ca acest asasinat nu este decit ultimul dintr-o lista lunga pe care figureaza nume importante ale vietii politice de la Moscova.
Moartea Galinei Starovoitova a fost, de fapt, ultima tusa la portretul care simbolizeaza criza profunda in care se afla Rusia. Lovita de o criza economica ce a adus populatia in pragul foametei, dar, in acelasi timp, paralizata de miscarile de culise ale unor politiceni cu interese oculte, fosta mare putere a lumii se aseamana tot mai mult cu un bolnav cardiac. Ironia soartei face ca aceasta boala sa se suprapuna si peste cea a liderului de la Kremlin. De aceea, multi dintre criticii lui Boris Eltin sugereaza tot mai insistent ca acesta trebuie sa demisioneze pentru ca macar in fruntea statului sa fie un om sanatos, care sa nu-si mai primeasca oaspetii oficiali din alte tari prin camere de spital.
Partea cea mai neclara in tot acest scenariu este cine va urma dupa Boris Eltin si in ce directie ar trebui sa se indrepte Rusia. Disputa aceasta este poate si motivul pentru care la aceasta ora Rusia nu are un nou presedinte. Unii doresc sa-l vada lider la Kremlin pe Evgheni Primakov. Altii ar dori o mina forte care sa fie capabila sa faca ordine in haosul care pune, incet, incet, stapinire pe Rusia. Nimeni nu poate spune cu precizie care este solutia buna.
Pina cind apele nu se vor limpezi, Rusia agonizeaza pe un pat de spital, in aceeasi camera cu Boris Eltin. (Cristian RACU)