Oprea sau Carlan, Cocris sau Movila?

Partidul Democrat Liberal se naste intr-o zodie contradictorie. Fuziunea dintre democrati si liberal-democrati rezolva citeva probleme interne importante ale unui partid, dar ridica nenumarate altele.

In primul rind, noua formatiune se va putea lauda ca la capitolul resurse umane va sta mult mai bine decit ar fi stat vreodata PD. Se afla in jurul lui Dumitru Oprea – presedintele PLD Iasi – citiva politicieni tineri care au stiut sa gestioneze eficient o campanie electorala dificila, transformind o idee micuta intr-un proiect de succes. De asemenea, exista tot in PLD un soi de entuziasm juvenil, dublat de o doza considerabila de implicare, deseori altruista, de care n-am mai auzit de vreo 12-15 ani, de pe vremea "cresterii" taranistilor. (E adevarat, imediat ce a preluat puterea, in ’96, conducerea PNTCD a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa-si distruga propriile organizatii de tineret, speriata mai ales de faptul ca proiectele politice ale celor doua generatii nu corespundeau aproape deloc).

Ciudat (sau nu prea?) este ca tocmai aceasta infuzie de tineret si de expertiza va crea prima criza majora in Partidul Democrat Liberal. Citi dintre democratii importanti de azi din Iasi vor intelege ca a venit vremea sa faca un pas in spate?

Din cite stim, la inceput, in PDL se va merge pe comasarea structurilor de conducere. Totusi, este clar ca, la un moment dat, aceasta conducere colectiva si mai degraba greoaie va face loc unor lideri veritabili, care vor prelua toate pirghiile de decizie. De altfel, mai mult ca sigur ca acum se duc negocieri la virf, fiecare parte incercind sa-si traseze o anumita zona de influenta. Vor prelua liberal-democratii organizatia municipala (de vreme ce Oprea are sanse reale la Primarie) si vor pastra democratii judetul, unde sint mai bine organizati? Sau se va intimpla taman invers, stiut fiind ca adevaratul sef al unui partid este cel care controleaza toate organizatiile? Ce va conta in aceste negocieri? Proiectul politic, scorul de la "europene" sau profilul psihologic al viitorilor lideri? Cit de tare se va implica Traian Basescu in construirea noului partid?

Din nefericire, in politica de cadre, Basescu nu stie foarte multe. Antecedentele il recomanda pe presedintele Romaniei – adevaratul lider al PDL – drept un sef dificil si repezit. Cazul Gusa este edificator. Cind Cozmin Gusa a ridicat pretentii la presedintia PD, Basescu l-a ejectat imediat. Personalitate puternica, conflictuala, fostul pesedist semana prea mult cu Basescu, pentru ca presedintele sa inteleaga foarte bine ca nu-l va putea manipula in folosul sau. Asa ca l-a preferat in fruntea democratilor pe mult mai manevrabilul Emil Boc.

In Iasi, cazul Adrian Mogos spune la fel de multe. Pripasit in PD, dupa demisia din PNL, avocatul iesean a ajuns, la un moment dat, chiar unul dintre liderii democratilor si – pe cale de consecinta – primul pe lista electorala pentru Camera Deputatilor. Cind, insa, Basescu a remarcat ca Mogos nu era capabil sa se apere de atacurile presei, care-l acuza ca, in opt ani de deputatie, nu facuse absolut nimic pentru comunitate, l-a inlocuit imediat cu Petru Movila.

Rezulta de aici ca, pentru functia de lider, combinatia cistigatoare ar putea fi una de genul Boc – Basescu. Adica trebuie sa fii un Boc atunci cind discuti cu Basescu, dar sa te transformi intr-un Basescu cind te razboiesti cu adversarii ori cu presa "ticalosita". Sa recunoastem, este o formula destul de bizara, parca scoasa din "Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde".

Care dintre actualii lideri ai PD si PLD se potriveste cel mai bine combinatiei de mai sus? Dumitru Oprea sau Dan Carlan, Vasile Cocris ori Petru Movila?

Greu de spus, dar fiecare dintre ei va lupta pentru o functie cit mai importanta in noul partid. Cine va sti sa se suprapuna cel mai bine peste ceea ce se vrea a fi Partidul Democrat Liberal va avea cistig de cauza. Oare cine?