PARe a fi

Liderii PAR, partidul condus de Varujan Vosganian, au decis, luni, iesirea de la guvernare si din Conventia Democrata. S-a nascut "Opozitia de Dreapta", spun liderii PAR. Gestul s-a consumat discret, fara amenintari, fara reprosuri majore, fara scandal. Ca si cum ar fi fost cel mai normal lucru care se putea intimpla in acest moment pe scena politica romaneasca.
In ciuda discretiei cu care si-a insotit gestul, PAR a beneficiat de o atentie destul de mare din partea presei. Acest lucru va fi confirmat probabil si in perioada imediat urmatoare. Din acest punct de vedere, putem spune ca PAR a reusit un lucru extraordinar. A reusit sa atraga atentia fara sa dea impresia ca ar urmari asa ceva. Ceea ce – am putea crede – dovedeste ca gestul lor e plin de miez si ca ascunde o buna intelegere a realitatii. Ca s-au mulat perfect pe aceasta realitate, pe care am putea-o numi piata politica romaneasca, si ca au lansat un produs politic vandabil. Un produs caruia liderii PAR i-au spus "Opozitia de Dreapta din Romania". Serviciul de marketing din partidul lui Vosganian si-a facut datoria. Din pacate, lucrurile par sa se opreasca aici. Sa vedem de ce. Adica, sa vedem ce ar putea sa insemne acest nou produs politic si ce sanse exista ca el sa fie si "cumparat".
Mesajul PAR, sintetizat in Manifestul dreptei,A are trei poli principali: capitalism, tinerete (nu neaparat biologica) si moralitate. O triada de aur, numai buna de livrat celor care vor o schimbare reala si de profunzime in Romania. Aici liderii PAR au calculat corect. Cu "capitalismul" ii agati pe liberali si pe oamenii de afaceri, adica pe cei cu bani, cu "tineretea" atingi coarda sensibila a marilor absenti si dezamagiti de ceea ce se intimpla de ani de zile in Romania, iar cu "moralitatea" sapi la radacina taranistilor, marii corigenti ai votului cistigator din 1996. Acesta e produsul pe care PAR incearca sa-l vinda. Numai ca Romania e ceva mai complicata. Romanii nu dau usor vrabia din mina pe cioara din PAR. Sistemul politic din Romania a atit de prevers, nu degeaba a fost construit de fostii comunisti ai lui Iliescu si folosit cu voluptate de necomunistii lui Constantinescu, e, deci, atit de prevers incit nu te lasa nici sa traiesti, dar nici sa mori.
Cum functioneaza acest sistem? Caracteristica lui principala consta in ceea ce am putea numi "monopolul prin disipare". Cheia acestui sistem sta in mentinerea unui prag minim (3%) de acces in Parlament si a votului pe liste de partid. Efectul e, pe de o parte, incurajarea existentei si functionarii multor partide, de cealalta parte – ineficienta lor politica funciara. Nici o alternativa la situatia de fapt, situatie controlata printr-un consens tacit de catre citeva partide deja consacrate, nu are aproape nici o sansa sa se coaguleze. Mesajele alternative se disipa intr-o masa eterogena de partide "mici si mijlocii", fara nici un efect asupra sistemului politic cvasi-monopolist consacrat. Simulind, prin incurajare formala, pluralismul real la nivelul societatii, sistemul politic romanesc omoara din fasa tot ceea ce la un moment dat se contureaza ca alternativa. Nici un partid, nici o forta politica, cu mesaj credibil si atragator la un moment dat, n-a reusit pina acum sa strapunga sistemul. PNL in 1992, PAC si PL’93 in 1995, ApR in 1997, toate aceste partide care au incercat, la un moment dat, o asa numita "cale a treia", o alternativa la sistemul bipolar existent, au esuat lamentabil, dupa o scurta perioada de stralucire si de interes maxim din partea presei si a opiniei publice. Ca si PAR acum, aceste partide au iesit in fata cu mesaje noi, atragatoare, in momentul in care partidele consacrate dadeau semne de slabiciune, iar populatia se arata profund dezamagita de ceea ce se intimpla.
Pentru a avea succes in demersul sau, PAR ar trebui sa gaseasca acele mijloace de lupta politica prin care sa strapunga acest sistem. Exista doua modalitati consacrate pentru a realiza acest lucru: delimitarea totala si radicala de sistemul politic consacrat, in fapt si nu doar prin manifeste si spectacole cu artificii, tactica uzitata de Corneliu Vadim Tudor, sau asa numita schimbare a sistemului din interior. Aceasta a doua tactica nu e posibila decit prin intruziunea discreta in punctele cheie ale sistemului de putere. Delimitarea PAR de actuala guvernare si de CDR, principala forta politica a coalitiei majoritare, ramine undeva la mijloc intre cele doua tactici. Pe de o parte, lanseaza un mesaj nou, radical diferit de ceea ce se vintura de noua ani in Romania, de cealalta parte, isi declara sprijinul pentru chiar virful sistemului politic actual, cel care incarneaza ceea ce ei reneaga in subtext. Este vorba de presedintele Constantinescu. S-ar putea sa ne inselam. Poate ca in laboratoarele lui Vosganian s-a descoperit o formula noua. (Pavel LUCESCU)