Patimile celor bogati

Unul din miturile lumii moderne, compania Microsoft, a fost spulberat, zilele acestea, de Justitia americana. Considerata a fi principalul motor al industrie informatice din intreaga lume, compania condusa de cel mai bogat om din lume, Bill Gates, a fost gasita vinovata de a fi promovat practici monopoliste. O decizie severa si care a mai fost luata o singura data in istoria SUA, la divizarea imperiului Rockfeller in 1911.
Pentru romanul de rind, aceasta disputa ar putea parea cel putin bizara. Cum este posibil ca statul american sa loveasca cea mai importanta companie a economiei sale, cel mai important platitor de taxe, inima noii industrii de pe Internet? O logica simplista nu ar justifica o asemenea lovitura. Pentru a gasi logica este necesar sa privim lucrurile in ansamblu.
Industria programelor pentru calculatoare a cunoscut o dezvoltare fara precedent odata cu aparitia asa numitelor calculatoare personale. Microsoft a fost firma care a oferit utilizatorilor mai multe instrumente care au transformat aceste masini bizare in obiecte de uz comun in lumea larga. Cel mai cunoscut dintre aceste instrumente este sistemul de operare Windows care, in prezent, este instalat pe aproximativ 90% dintre calculatoarele personale de pe glob. Faptul ca o companie a ajuns la o asemenea performanta nemaiatinsa de nimeni in istorie nu a deranjat. Problemele au aparut in momentul in care Microsoft a incercat sa intre si pe piata Internetului. Programul sau de accesare a Internetului, distribuit de altfel gratuit de catre companie, se instaleaza printr-o mixtura ciudata cu sistemul de operare. Mai mult, pentru ultimele generatii de sisteme de operare el vine gata instalat, neoferind nici o sansa utilizatorilor sa aleaga intre mai multe programe de pe piata. Aceasta este o prima limitare a concurentei ce a sarit in ochii autoritatilor americane. Gluma s-a ingrosat in momentul in care compania a aplicat si politici penalizatoare concurentilor si comerciantilor de calculatoare. Compaq a fost amenintata cu retragerea licentelor de distributie pentru ca a indraznit sa comercializeze calculatoare avind sistemul de operare Windows, dar si un browser al unei companii concurente. IBM a primit licenta de distributie la un pret mai ridicat, doar pentru motivul ca aceasta companie produce, la rindul ei, un alt sistem de operare pentru PC-uri. Rezultatul acestui tip de politici a fost falimentarea firmei concurente in domeniul programelor de acces la Internet, Netscape.
Ingrijorat de posibilitatea blocarii concurentei in acest domeniu, Departamentul Justitiei de la Washington impreuna cu procurorii generali din 20 de state americane (ulterior, Carolina de Sud si-a retras actiunea) au declansat procedura de acuzare a companiei Microsoft. In pofida faptului ca in SUA este aplicat cu rigurozitate principiul interventiei minime a statului in economie, de data aceasta a primat principiul respectarii regulilor jocului. Nimeni nu spune sa nu fii cel mai bun dintr-un anumit domeniu, dar aceasta trebuie sa se faca in conditiile respectarii celorlalti concurenti.
Odata cu anuntarea verdictului prin care Microsoft este gasita vinovata de practici monopoliste, batalia in sine poate trece in plan secundar. Mult mai important este raspunsul la intrebarea: "Este aceasta decizie in folosul consumatorilor?". Pe toata durata procesului, Bill Gates, presedintele Microsoft, a tinut sa sublinieze ca toate miscarile de pe piata ale companiei sale au fost facute doar in folosul consumatorilor. Mixtura dintre Internet Explorer (programul de acces la Internet al Microsoft) si Windows se spune ca a fost facuta pentru a usura accesul la reteaua mondiala de calculatoare. In acelasi timp insa, politica dura de preturi si rigiditatea in domeniul licentelor a dus la eliminarea unor concurenti din afaceri sau la inghitirea altora de catre Microsoft. Una peste alta, in cele din urma, browserul produs de Microsoft, Internet Explorer, este acum de departe cel mai bun produs de pe piata, avind un avantaj tehnologic care ii permite sa priveasca fara griji catre ceilalti competitori. De aceea oamenii din aceasta companie sint dispusi sa jure ca totul a fost facut in folosul consumatorilor.
O viziune putin diferita este aceea a Departamentului Justitiei, care a considerat ca Microsoft a fost o frina in calea dezvoltarii acestei industrii, intrucit a boicotat libera concurenta de pe piata. Exemplul cel mai pregnant este falimentul companiei Netscape, de al carei nume a fost legata insasi ideea de browser si care initial detinea aproximativ 80% din piata. Se vorbeste chiar de faptul ca toate industriile ar fi avut un alt nivel de dezvolatre daca Microsoft nu si-ar fi impus propriile produse. Insa ideea de baza a actiunii statului american in procesul anti-trust a fost aceea ca nu s-a oferit consumatorului nici o sansa pentru a alege unul din produsele de pe piata. De fiecare data cind el achizitiona un calculator cu Windows, acesta avea deja preinstalat programul de acces la Internet al Microsoft. Pentru multi ar fi chiar un exemplu al celebrului dicton latin "Fiat iustitia, pereat mundus".
Privind lumea informaticii de la momentul in care judecatorul Thomas Penfield Jackson a dat decizia impotriva Microsoft, observi ca apar foarte multe necunoscute care ar putea bulversa noua industrie a Internetului. Toata lumea este de acord ca o divizare a Microsoft va duce in mod cert, intr-o prima faza, la o scadere a calitatii produselor. In acelasi timp insa, nimeni nu garanteaza ca, in conditiile in care se va ajunge la o intelegere intre parti prin care sa se pastreze integritatea companiei, aceasta nu va fi adusa din nou in fata justitiei pentru un alt pachet de produse informatice, cum ar fi celebrul Microsoft Office. Se pare ca era necesar un exemplu, iar Microsoft este firma care se pliaza cel mai bine la acest joc. Intentia este de a incepe introducerea unor reguli stricte in industria Internetului. Acum a fost "lovita" compania care asigura suportul accesului la acest mediu; in viitor poate ca vor fi atinse si alte companii care sint tentate ca prin intermediul Internetului sa cistige o pozitie de monopol la nivel global. Chiar si in lumea libertatii absolute de exprimare se impune instituirea unor reguli de joc si respectarea acestora cu sfintenie. Altfel lumea nu ar fi decit o jungla. (Cristian RACU)