Protocol zero, rezultate zero

Cu putin timp in urma am cunoscut pe tinarul presedinte al unei echipe de fotbal din Divizia D, o echipa mai mult decit modesta, dintr-o comuna modesta, care nu va avea niciodata posibilitati sau pretentii de a reusi inalta performanta. Acest presedinte nu s-a sfiit sa-mi povesteasca cam cum actioneaza in momentul in care doreste sa obtina o victorie eclatanta pe propriul teren, "pentru a impresiona pe vreunul din sponsori sau pentru propria mea placere". Se intereseaza din timp ce arbitri va avea la meciul urmator si ii anunta ca instituie "protocolul de gradul zero" la partida respectiva, cu conditia sa cistige cu o diferenta de la trei goluri in sus. De obicei arbitrii se conformeaza, totul iese ca la carte si intreaga lume este multumita.
Mai ramine de explicat ce inseamna "protocol zero": arbitrii sint preluati din momentul ajungerii in comuna, chiar si cu o zi inaintea meciului, sint instalati in cea mai buna casa de oaspeti, sint indopati cu mincare si bautura din cea mai fina, iar seara li se aduc obisnuitele "fete de consum" pentru a le tine companie. A doua zi, dupa ce isi fac datoria pe teren, la plecare sint incarcati cu cadouri fel de fel si li se umple rezervorul de la masina cu benzina, sa aiba pentru drum. Toate acestea, bineinteles, pe linga oficialul si banalul barem de arbitraj care trebuie achitat de echipa gazda, dar pe care nu-l mai baga aproape nimeni in seama…
Am fi naivi sa ne imaginam ca aceste metode de aranjare a meciurilor se practica doar in esaloanele inferioare ale fotbalului nostru, acolo unde ecoul unei victorii cu 7-0, sa zicem, nu trece mai departe de distanta a trei sate. Lucrurile s-au perpetuat pina in virful piramidei si, odata cu creseterea nivelului valoric al campionatului, cresc si avantajele primite de arbitri pentru a favoriza una sau alta dintre echipe. Este una dintre explicatii pentru avalansa de arbitraje penibile care au asediat in ultimul timp Divizia A si Divizia B, aducindu-i in pragul exasperarii pe suporteri si indepartindu-i definitiv de stadioane.
Mai jenant este ca astfel de procedee sint "experimentate" si la meciurile internationale, acolo unde nu te mai arbitreaza Costel din Medgidia sau Fanica din Buhusi, ci arbitri cu staif si prestanta, cu o situatie materiala foarte buna, care nu se uita la cei o mie – doua de dolari pe care incerci sa-i intinzi pe sub masa. Si cu atit mai putin se preteaza la o posibila noapte de desfriu cu cine stie ce cocote racolate din cluburile de noapte, oferite drept "plocon" inaintea meciului decisiv. Daca fotbalul romanesc n-ar fi suferit de aceasta tara, de dorinta permanenta a conducatorilor de cluburi de a-si atrage arbitrii de partea lor prin orice mijloace, n-ar fi izbucnit nici scandalul de la Piatra Neamt, cind oficialii Ceahlaului au fost acuzati ca au incercat sa le plaseze arbitrilor francezi citeva prostituate inaintea unui meci din Cupa Intertoto. Explicatiile conform carora, vezi Doamne, respectivele fete faceau parte dintr-un ansamblu folcloric local, care abia isi terminasera programul si se asezasera "din intimplare" la masa arbitrilor pentru a fuma o tigara, sint cu atit mai puerile si ne umplu de un penibil national. Romania a devenit mai nou, in ochii occidentalilor, nu doar tara in care copiii institutionalizati sint lasati de izbeliste iar minerii instaureazza guverne dupa bunul plac, ci o tara de pesti…
Rezultatele mai mult decit modeste inregistrate de echipele noastre in ultimii ani in cupele europene (si care – dupa isprava lui Dinamo – se pare ca vor continua) isi au in buna masura radacina in aceasta stare de fapt. Nu pot exista echipe puternice fara un campionat puternic si fara un climat de adevarata concurenta. Iar la noi numai despre asa ceva nu poate fi vorba, atit timp cit si conducatorii, si antrenorii, si jucatorii cunosc rezultatele multor partide de miercuri, chiar daca ele se vor juca duminica. Pentru ca majoritatea arbitrilor nostri sint si ei oameni: au nevoie de un plin de benzina, de o autorizatie de constructie, de bani pentru a-si medita copiii sau – in ultima instanta – de o fata "intelegatoare" in compania careia sa se relaxeze in noaptea dinaintea unui meci extraordinar de important. (Ion TEODOR)