Toata lumea cinta si danseaza

Dar nu pentru ca premierul Emil Boc si-ar fi luat lumea in cap. Si nici pentru ca e Craciunul si oamenilor le place distractia. Ci pentru ca anul 2010 este considerat cel mai bun din istoria muzicii usoare romanesti. De la inefabila Inna (cu doi de "n"), pina la indigestul Florin Salam, o groaza de cintareti (cantautori) de pe la noi au facut furori pe scenele si in topurile mondiale.

Situatia pare de mirare, de vreme ce cel mai de soi produs muzical romanesc din toate timpurile – am numit (cu subiectivitatea de rigoare) formatia Pheonix – nu a avut niciodata succes in strainatate. Desi a beneficiat de citeva voci deosebite, desi a avut in componenta sa destui virtuozi, desi s-a inspirat din folclorul de calitate si a propus publicului din Occident concepte vandabile (Transilvania), rockerii timisoreni au vindut extrem de putin in lumea cea larga. Legenda Pheonix nu a functionat decit in Romania ceausista, si asta numai in anii ’60-’70, pina la fuga baietilor in RFG.

Atunci, cum se explica acest miracol muzical care s-a petrecut in anul 2010? E imposibil sa nu remarci imediat, in majoritatea productiilor muzicale autohtone de azi, lipsa de originalitate a melodiei, ba uneori plagiatul cel mai ordinar, vocile fade ale solistilor, abia indreptate de calculator, sau textele insipide care se pierd mai tot timpul intr-un lai-lai-lai ori intr-un hei-hei-hei. In comparatie cu, sa zicem, Costi Ionita, vechii interpreti de muzica usoara "de stat", azi profund ignorati de generatiile tinere, precum Angela Simila, Mirabela Dauer sau Stela Enache, ca sa ma refer doar la cei in viata, cu care erai bombardat zilnic inainte de 1989, pina iti venea sa fugi din tara, chiar aduceau a cintareti. Si azi e foarte usor sa fredonezi multe dintre slagarele de ieri. Asadar, de unde atita succes al "hiturilor" romanesti de acum, pe care le uiti a doua zi?

Sa fie muzica internationala chiar atit de proasta? Judecind dupa exponenta sa cea mai premiata, controversata Lady Gaga, s-ar putea afirma si asta. In acest caz, numele insusi pare a spune totul. Cu vreo 80 de ani in urma, Ortega y Gasset atragea atentia asupra raspindirii pe toate palierele societatii moderne a limbajului plebeu, lipsit de lirism si de savoare, de lumina si de inteligenta, dar vulgar pina la socant, concret si usor de utilizat de catre oricine, pe care il identifica sub numele de "gaga". Propice sufletelor inferioare, limba puerila sau "gaga" – anticipa umanistul spaniol – avea sa submineze intreaga cultura occidentala, transformind-o in ceva ieftin si consumabil. Ca si semintele de bostan ori floarea soarelui ale caror coji sint scuipate cu patima la orice colt de strada, melodiile de azi par a tine cit tine miezul intr-un stomac de biped, lipsit de pene, dar cu unghii late.  

Totusi, ca sa fim drepti, se mai observa un lucru uimitor. Privatii Inna et comp. ne-au dus in America fara vize si ne-au bagat in spatiul Schengen fara nici un fel de probleme, in vreme ce politicienii de azi ne-au facut peste tot de rusine. Cit de prost cintaret poate fi Emil Boc?