Tradarea tradarii

Acum doua zile, in orasul nostru s-a consumat cea mai spectaculoasa rasturnare politica din ultimii zece ani. Un grup important de la PSD s-a mutat la PD-L. Cap de coloana a fost presedintele Consiliului Judetean, Lucian Flaiser. L-a urmat o cohorta de oameni de afaceri, toti unul si unul, baza financiara a partidului, insotiti de consilieri judeteni si de nevestele acestora. La inchiderea plutonului, doar supraveghind turma, s-a asezat Ion Solcanu, senatorul de Pacurari, acum in virsta, dar foarte sprinten, de altfel. De partea cealalta i-a asteptat Dan Carlan, liderul PD-L, dusman de moarte al PSD si al fiscului. Il insotea deputatul Movila, un Sancho Panza fara stapin. Cele doua echipe au anuntat fuziunea si s-au pupat pe obraji. Impreuna au jurat sa lupte impotriva PSD, devenit, peste noapte, dusmanul comun. Sef peste cele doua aripi a fost ales, mutual, Lucian Flaiser, tehnocratul adunarii, de altfel un respectabil locuitor al comunei Ciurea. Contopirea a avut ceva din aluatul aliantelor medievale, lipsite de logica, dar pline de pasiuni si orgolii. Lucian Flaiser fusese ranit drept in inima de liderul PSD Gheorghe Nichita. Acesta din urma l-a chemat de la pensie pe fostul primar Constantin Simirad sa candideze pentru sefia Consiliului Judetean, propunindu-i lui Flaiser doar un post de parlamentar. Motivul a fost ca Simirad sta foarte bine in sondaje in comparatie cu Flaiser si arata, de fapt, ca Nichita se teme de confruntarile care urmeaza in campania electorala. Asa ceva s-a dovedit a fi inacceptabil, si Flaiser a jurat sa se razbune. De aici, rasturnarea de care am vorbit si marsul de la PSD la PD-L. La miezul noptii, insa, pe cind Flaiser si oamenii sai dormeau, senatorul Carlan a mai rasturnat o data lucrurile. S-a dus la imparatie, la liderii politici de la Bucuresti, si a obtinut investitura de sef in locul lui Flaiser. In momentul de fata, grupul PSD din PD-L este in stare de prizonierat. Nu se mai poate intoarce in PSD, dar nici nu mai are inima sa lupte impotriva acestuia. De partea cealalta, senatorul Carlan a dat doua lovituri strategice uriase. Una PSD-ului, caruia i-a dislocat o parte importanta financiar si de cadre, iar alta siesi, distrugindu-si orice credibilitate politica pe viitor.

Intimplarile de mai sus nu sint numai rezultatul orgoliilor ranite si al meschinariei electorale. Au iesit de sub poalele politicii cu mai multe intelesuri. Iata citeva dintre ele.

In PSD Iasi sint la fel de multe tabere ca la nivel national. Partidul nu s-a reformat, ci s-a polarizat. Nici un grup nu este mai bun decit celalalt, aliantele fiind de interese si nicidecum principiale. Asa cum, la Bucuresti, Mitrea zimbeste linga Geoana, la Iasi, Nichita este in aceeasi tabara cu Simirad. Iliescu, ca strateg, si Oprescu, in postura de dizident, au echivalent in Solcanu si Flaiser. Ce-i drept, exista si o anumita culoare locala, cum ar fi acest cocostirc politic, Gabriel Surdu.

Contrar celor sustinute de liderii sai, PD-L are aceeasi plamadeala politica precum PNL si PSD. Daca deunazi avea in statut clauza care interzicea colaborarea sub orice forma cu PSD, odata scoasa, efuziunile dintre cele doua tabere sint totale. PD-L resimte un mare deficit de cadre. Partidul este dimensionat organic pentru un scor electoral de 15%, dar va trebui sa gestioneze, cel mai probabil, situatia de a avea un procentaj de 30%. Din acest motiv, liderii sint in cautare de personal, de musterii, atit ca reprezentanti politici cit si ca sustinatori financiari. Aflati in criza de timp, au inceput sa culeaga, nu sa aleaga. Ieri ii faceau propuneri lui Simirad, azi lui Flaiser, miine cine mai stie cui.

Alegerile uninominale au tonifiat structurile baronilor locali si au inviat dinozaurii partidelor politice. Principalii beneficiari sint cei care de-a lungul timpului au fost in atentia opiniei publice, cu bune si rele. Simirad, Flaiser, Solcanu, Mogos, chiar Carlan sint exemple elocvente in acest sens. La nivel national, exponatele sint mai relevante. Uninominalul nu creeaza o noua clasa politica, ci ofera o sansa nesperata metastazei de care tocmai credeam ca sintem pe punctul de a scapa. Disputele interne – apropos, Carlan a intors lucrurile de teama sa nu piarda controlul in partid – sint atit de virulente tocmai pentru ca miza este foarte mare si bine conturata. Romania se indreapta spre un soi de medievalizare moderna. Cei care vor prelua puterea la nivel local vor avea influenta in partid si in structurile centrale si vor milita pentru legi care sa le conserve dominatia. Singurele obstacole in calea dictaturii lor vor fi institutiile statale, in special cele politienesti si judecatoresti, care le pot "ingradi" libertatea, si probabil la adresa lor vor urma foarte multe atacuri.

In fine, cu riscul de a spune ceva banal, o ultima observatie. Politica, la noi, tine loc de doctorat. O sumedenie de ratati, mediocri, frustrati fara pic de spirit civic cauta recunoastere publica la virful partidelor. Din acest motiv, nici macar sansa de a fi guvernati de despoti luminati nu pare sa mai existe.

Publicitate și alte recomandări video