Valul politic

Valul, la fel ca toate articolele de imbracaminte, precum ochelarii de soare, minijupa sau culionul, nu ajunge de obicei subiectul unor legi si nici nu infierbinta prea tare dezbaterile politice. Dar valul musulman – niqab-ul – se pare ca a devenit, saptaminile acestea, in Marea Britanie, cel mai important simbol al politicilor referitoare la integrarea sociala a cetatenilor musulmani.
„Ma simt inconfortabil cind vorbesc cu o persoana aflata in fata mea si pe care nu o pot vedea”, a dat tonul discutiei, acum doua saptamini, ministrul britanic Jack Straw. „Este un semnal al separarii si de aceea provoaca neplaceri anumitor persoane aflate in afara comunitatii”, a definitivat Toni Blair pozitia puterii de la Londra. Astfel, valul care acopera fata femeilor musulmane a devenit insasi metafora prapastiei dintre britanicii albi si crestini si cetatenii britanici de confesiune musulmana.
Dincolo de declaratiile politice, discutia a devenit extrem de aprinsa si in societatea civila, si cu atit mai interesanta cu cit si multe femei musulmane au pus la indoiala necesitatea valului. Cum era de asteptat, femeile care prefera sa se acopere din cap pina in picioare isi apara cu indirjire portul, menit sa maguleasca partenerul lor de viata. Negind ideea de opresiune, ele isi motiveaza alegerea ca fiind o chestiune de cultura si asteapta ca multiculturalismul din Marea Britanie sa asimileze acest mod de exprimare a feminitatii. Sustinind ideea ca fiecare are dreptul sa se imbrace cum vrea in propria tara, ele isi pun in pericol chiar si slujbele, cum s-a intimplat cu Aishah Azmi, o profesoara care a fost demisa dupa ce a refuzat sa isi arate fata in sala de clasa in prezenta colegilor ei profesori.
La rindul lor, criticii pun in discutie daca femeile care poarta valul o fac pentru a-si marturisi credinta sau daca sint obligate sa il poarte. Ce e mai important, cele mai aprige voci amintesc de problema securitatii, avind in vedere ca femeile isi pastreaza valul si in aeroporturi, vama, metrou sau autobuze. Adeptii secularizarii complete a spatiului public scot in evidenta ca, nu mai tirziu de acum citeva zile, un barbat suspectat de terorism a reusit sa se sustraga arestarii dupa ce s-a deghizat in femeie musulmana. Mai mult, femeilor care se acopera din cap pina in picioare li se reproseaza ca se aliniaza in spatele radicalilor, deoarece nu vor sa se adapteze la stilul britanic si nu se detaseaza categoric si prin imbracaminte de atacurile teroriste. La rindul lor, musulmanii le amintesc englezilor ca nici ei nu s-au adaptat culturii altor popoare, ci, din contra, au incercat sa o schimbe in favoarea lor. In plus, au atras atentia ca si comunitatea irlandeza era asteptata sa se delimiteze si sa denunte organizatia armata IRA intre anii ’70 si ’80, dar nu a facut-o.
Din pacate, aceasta dezbatere risca sa devina mult mai aprinsa decit este cazul. Pe de o parte, sint voci in Marea Britanie care cer explicit adoptarea unei legi menite sa impiedice purtarea niqab-ul. De cealalta parte, musulmanii scot in evidenta stigmatizarea si hartuirea comunitatilor musulmane din interiorul Marii Britanii. Mai mult, organizatiile musulmane au raportat mai multe atacuri verbale si fizice asupra islamistilor, femeilor li s-a smuls de mai multe ori valul in mod fortat, iar moscheile au fost vandalizate mai des in aceasta perioada. De cealalta parte, islamistii radicali din Marea Britanie s-au intrecut in glorificarea mujahedinilor si proorocirea transformarii Regatului Unit in stat islamic.
In acest context exploziv, este clar ca fiecare declaratie publica a politicienilor se cere a fi bine gindita. Iar, ce e mai important, orice demers politic referitor la niqab ar trebui sa tina seama, inainte de a cere cetatenilor de confesiune musulmana secularizarea definitiva in spatiile publice, de rolul pe care il joaca, la rindul lor, in spatiul public lorzii spirituali anglicani din Parlament.