Vestea cea buna

Printre atitea vesti rele cu care sint bombardati zilnic iesenii, s-a strecurat recent si una foarte buna. Aproape sigur, Constantin Simirad va candida din nou! Momentan nu se stie din partea carei formatiuni politice (sau daca doar in calitate de independent) si nici pentru ce functie, dar acestea sint amanunte lipsite de insemnatate. Desi a trecut prin toate partidele si a ocupat cele mai importante doua pozitii de putere din judet, recte primar si presedinte de Consiliu Judetean, Simirad a ramas acelasi: politicianul care nu promite niciodata nimic. Un veritabil invariant.

Si de ce ar fi o veste foarte buna? Fara indoiala, din foarte multe motive. In primul rind, pentru ca Simirad se constituie intr-un exemplu demn de urmat de toti pensionarii din Iasi. Desi a trecut de 70 de ani, seful CJ continua sa munceasca. Uneori, in fiecare zi, chiar pina la ora 14.00, dupa propriile declaratii. Intr-o tara in care mai toata lumea cere de pomana, un individ polivalent ca Simirad – profesor de mate, scriitor, ambasador si etern ales – arata ca se poate trai potrivit confortului occidental si fara sa intinzi mina la stat.  

In al doilea rind, prin realegerea lui Simirad, indiferent in ce functie, vom avea din nou garantia ca nu ne vom vinde judetul. Hoardele de investitori vor fi iarasi respinse spre alte colturi ale tarii de catre razesii moldoveni, in lupte cumplite, care vor tine luni de zile. Dupa fiecare victorie, vom ridica o noua piata agro-alimentara. De 20 de ani alaturi de starostele Simirad, demonstram lumii decadente ca stim sa ne aparam saracia si nevoile. Mindra cetate a Iasului nu are nevoie de banii murdari ai strainilor.

Apoi, daca Simirad e din nou ales, riscul unui atentat terorist asupra orasului nostru scade in mod semnificativ. Deoarece lucrarile de modernizare a aeroportului Iasi vor incepe in secolul urmator, sansele ca pe pista de linga Ciric sa aterizeze vreun Airbus A380, vreun Boeing 747 sau vreun Antonov au devenit nule. Or, dupa cum se stie, amicul Muammar si altii ca el au prostul obicei, cind sint deranjati de vreo indigestie, sa trinteasca vreun aeroplan bine facut peste o zona bine populata. Cum, in viitorul apropiat, localitatea noastra va mai fi survolata doar de avioane de jucarie, aerostate si cirduri de ciori, putem da cu flit inca de pe acum terorismului international.

Nu in ultimul rind, permanenta lui Simirad este o dovada ca zeii ne iubesc nespus, pe noi, iesenii. Pe vremuri, grecii aveau o vorba. Cind ti-e rau, zeii sint alaturi de tine. Cind ti-e bine, inseamna ca zeii te-au parasit. De aproape 20 de ani, iesenii ii pot atinge pe zei. Cite comunitati din mileniul al treilea se mai pot lauda cu asa ceva?