Botosanenii si-au dat pe fata curajul in timpul atacului aerian

Supusi de-a lungul tranzitiei multor incercari, care de care mai disperate, precum preturile mereu in crestere, somajul si cheltuielile la asociatie, exercitiul de alarmare publica din seara zilei de 28 septembrie li s-a parut botosanenilor floare la ureche sau, ca sa folosim limbajul organizatorilor, "o buna pregatire a populatiei si salariatilor (sic!) pentru astfel de situatii". Bravii mostenitori ai razesilor lui Stefan cel Mare au dovedit si cu acest prilej ca floarea curajului inca n-a ofilit pe aceste meleaguri, ba mai mult, ca spre deosebire de vremurile de mult apuse, cind crainicerii vesteau din buciume apropierea atacatorilor, contemporanii nostri n-au mai pirjolit lanurile, n-au otravit fintinile si nici nu s-au ascuns de frica in paduri. Demonstrind un spirit de vitejie practic de neinteles, contemporanii nostri au sfidat de aceasta data moartea, iesind in strada cu miinile goale ca sa intimpine inamicul presupus. De mult nu s-a mai intimplat asa ceva. Cam de la meciul cu Anglia de la Campionatul European din vara.
Inca din jurul orei 20, botosanenii se pregateau sa intimpine inamicul cu ce aveau ei la dispozitie, nimic altceva decit miinile goale si curajul lor iesit din comun, pe care l-au descris cu lux de amanunte inaintasii in baladele lor stramosesti. "Prin foc, prin spangi, prin glont, prin fum, prin mii de baionete", bravii nostri concitadini, cu textul comunicatului publicat de Inspectoratul de Protectie Civila in miini, au purces sa infrunte dusmanul pitulat in imaginatia organizatorilor. Numai rezerve de alimente si apa minerala nu si-au luat si n-aveau nici motive din moment de acestea se gaseau din belsug in orice unitate de alimentatie publica ce le putea servi ca loc de adapost in caz de nevoie.
Tot orasul era in alerta. Cetatenii curiosi cautau sa fie cit mai aproape de eveniment, ca nu cumva sa piarda un spectacol gratuit pe care mai tirziu s-ar fi putut sa-l regrete. Nimeni nu se intreba unde poate gasi un adapost antiaerian. "De unde se trage?", era intrebarea cea mai vehiculata in acele momente de maxima concentrare. Am vrut sa ne adapostim si noi intr-unul din aceste spatii puse special la dispozitie in acest scop, dar n-am avut nici o sansa. La cel din cartierul Grivita, din spatele magazinului Pita am tras de usa pina ne-au dat lacrimile si tot degeaba. Imensa usa metalica nu voia sa cedeze nici daca-i arata-i legitimatia de ziarist. Intre doua alarme acolo se depoziteaza indeobste ajutoare din strainatate si cine ce interes ar avea sa dea cheia pentru un banal bombardament., mai ales ca nu poti avea nici o incredere in adapostitii de azi.
Dar parca in adapostul de pe Lt col. Tomoroveanu ai mai multa sansa ca sa te furisezi? Si acolo usile sint incuiate cu lacate cit plosca. Pacat, ca erau frumos iluminate prin interior, dar proprietarii de cheie s-au temut sa nu atenteze orasenii la rezervele lor de alimente si apa minerala care se gaseau din belsug.
In zona industriala in schimb, lumea era gata sa infrunte inamicul cu toate mijloacele din dotare. Care cu lopeti, tirnacoape, maturoaie, care cu lantisoare si alte obiecte de artizanat, de ziceai ca tocmai atunci s-a dat in folosinta tirgul mestesugarilor. La CET, de exemplu, un pluton intreg era gata sa inervina si sa-i puna la respect pe "barbarii de tirani" in caz ca ar fi indraznit cumva sa intineze versurile imnului national. Echipati corespunzator cu cagule si uniforme de protectie chimica, lupatorii de la CET asteptau cu incredere semnalul sub comanda unei tinere domnisoare, Pirlog – asa o chema – care iesise in calea inamicului cu a agenda neagra in pozitie de tragere. Un copil ratacit pe acolo chiar s-a bucurat cind i-a vazut. "Mama, ce de ninja!", s-a mirat sincer pustiul, care nu mai vazuse asa ceva decit in filmele cu bulina verde de la televizor.
Bietii "ninja" de abia terminasera de carat niste tuburi imense din fier, ca si cum ele ar fi fost aruncate acolo de cine stie ce bomba. Si cind se gindeau ca dupa alarma trebuiau sa "inlature efectele dezastrului", mai ca le-ar fi convenit ca alarma sa tina macar pina la terminarea programului de lucru.
Vis a vis, erau pregatite se intre in lupa toate utilajele domeniului public. Camioane, betoniere, masini de incarcat gunoiul erau cu toate gata de a intra in focul bataliei. Reprezentantul unitatiii a raportat ca situatia-i sub control si ca pe acolo nu se trece, cum am invatat cu totii din manuale la lectia despre Marasesti. Pentru orice eventualitate au adus acolo si dricul din dotarea societatii. "Cu asta adunati mortii?", am stricat si noi o intrebare. Si responsabilul cu alarmarea a zimbit cu inteles adinc.
La ora 21 trecute fix s-a produs evenimentul cu pricina. Avertizati prin toate mijloacele sa se adaposteasca fiecare pe unde poate, botosanenii au sfidat pericolul si au iesit cu mic cu mare in Piata Revolutiei, asa cum au facut-o si la Revelion, cind se trageau cu artificii. Dupa ce-au studiat cu totii din ce se compune mitraliera antiaeriana amplasata acolo, la semnalul sonor s-au dat doi pasi in fata, mai mult ca sa nu-i surzeasca impuscaturile decit de frica inamicului. Erau dispusi sa lupte pina la unu, daca alarma ar fi tinut pina la acea ora. Chiar cu pretul vietii si fara armament in dotare. Iesind in calea inamicului cu piepturile goale, ar fi fost in stare sa taie bombele cu carata ori sa dea avioanelor inamice cu capul in gura. Nefiind insa cazul, s-au multumit sa aplaude la fiece rafala de mitraliera fiindca de mult nu s-au mai bucurat asa.
Piata era aproape plina de curiosi. Unii s-au aratat si dezamagiti cind mitraliera a incetat. "Ba, voi mai trageti?", i-a luat unul la rost pe soldati. "Daca nu spuneti-ne ca sa stim, plecam acasa ori mai raminem". Si din nou s-a auzit o rafala spre bucuria generala a celor din piata. N-a durat insa mult si s-a dat semnalul de incetare a alarmei. Soldatii si-au strins sculele si au plecat catre unitate. Spectatorii dezamagiti s-au indreptat rinduri-rinduri catre casele lor. Luminile orasului au intrat din nou in functiune. Cele publice, fiindca dintre consumatorii casnici putini au fost cei care au folosit prilejul de a face o economie de curent electric.
Nici pe scena de lupta, organizata in zona societatii "Termica", scenariul nu a decurs asa cum s-au asteptat organizatorii. Grabite parca a scapa de povara exercitiului, unele "forte" au inceput "miscarea de trupe" ceva mai devreme. Exercitiul trebuia sa inceapa la 21.30 dar cu circa sapte minute mai devreme, cei de la Statia de benzina "Vaculisteanu", care urma sa fie "lovita" de proiectile, au aprins cauciucurile. Un fum gros a invaluit intreaga zona de nu se mai vedea om cu om. Declansarea incendiului i-a luat pe nepregatite pe cei din curtea societatii "Termica" care trebuiau sa intervina la neutralizarea terenului afectat de acidul clorhidric ce trebuia sa se scurga dintr-unul din cele trei rezervoare. Mai intii au tusit si cind a inceput sa-i usture si ochii si-au pus de nevoie mastile de gaze pe fete.
Declansarea exercitiului la ora planificata avea sa stirneasca si zimbete. Daca la inceput s-a aruncat cu petarde, pentru a imita exploziile, la un moment dat, din spatele unor cladiri, au aparut si focuri de artificii, organizatorii dorind sa simuleze un posibil incendiu. Dupa "deversarea" acidului clorhidric, trebuia sa intervina o autospeciala a pompierilor militari si o autoutilara de la RAJ "Apa", ce urmau sa stropeasca rezervoarele ramase intacte pentru a nu exploda din cauza incendiului. Prinsi la mijloc intre cele doua jeturi de apa, cei din echipa de neutralizare au facut de nevoie un dus cu apa rece. Si, cu putin timp inainte de a incepe, a sunat din nou alarma si exercitiul s-a incheiat. Nu s-a inregistrat nici o victima notabila. (Florentin FLORESCU, Sebastian GHEORGHIU)