Reportaj: Radauti Prut, comuna fara primarie, dar cu CAP profitabil

Marginita de-a lungul timpului la nord doar cu polacii, cu URSS-ul, Republica Moldova si cerceaveaua de sus a hartii, comuna Radauti Prut rezista de pe la 1447 incoace infipta ca sula in coaste tuturor vecinilor, fie ei dusmani sau nu. Si daca, poetic vorbind, Romania este o insula de latinitate intr-o mare slava, comuna Radauti Prut e si ea un sfircusor acolo, o mica peninsula cum i s-ar mai putea spune, in aceasta mare, de care slava domnului ca am cam scapat. Din Botosani pina la Radauti Prut poti imparti drumul in trei: pina la Dorohoi mai rezisti cum mai rezisti, din Dorohoi la Darabani incepi sa-i pomenesti pe toti sfintii din calendar fiindca nu te-au sfatuit la timp sa renunti, iar de la Darabani incolo, trecind prin Crainicenii lui Ioan Iacob Hozevitul, realizezi ca si calendarul ortodox mai aduce din cind in cind completari in ajutorul celor care se incumeta pina aici, ca un bun ghid de calatorie.
Cum adica la CAP?
"Aici e Radauti Prut", imi confirma un localnic cu aerul de superioritate pe care il afiseaza toti cei care sint convinsi ca le stiu pe toate. "Este cea mai nordica comuna din tara", cacofoneste insul nemilos cu limba romana. Asa va sa zica. Daca te dai jos aici pentru oarece interese te poti considera fara nici un fel de rezerve primul ziarist din Romania. Dar nu acesta era scopul, asa ca am lasat deoparte spusele sateanului si am luat azimutul primariei din localitate. Surpriza insa: va vine sau nu sa credeti, dar comuna Radauti Prut nu are primarie. Are de toate: baruri cu biliard, discoteca, posta, politie si pichet de graniceri, numai primarie nu. Doua camere, adapostite in sediul dispensarului din centrul comunei, gazduiesc pe cei citiva angajati ai primariei din localitatea si asta numai atunci cind au vreo treaba prin institutie. Fiindca, spre deosebire de alte unitati similare din judet sau de aiurea, la Radauti Prut nu se mai inghesuie de mult satenii sa-si satisfaca instinctul de revolta in lupta corp la corp cu institutiile statului. Pentru o stampila pe un act sau o casatorie la sfirsit de saptamina sint mult prea suficiente si cele doua camere.
Pe noul primar al comunei, Gheorghe Alupoaie nici nu l-am gasit la sediu, cum prin alte localitati ni s-ar fi parut absolut normal. "Mergeti domneavostra la CAP si-l gasiti acolo", ne-au informat plini de solicitudine citiva localnici, pe care i-am si banuit ca nu si-au mai intors ceasurile din decembrie ’89, ca sa iau o data la intimplare din calendar. Cum adica la CAP? Pe aici nu s-a auzit de Revolutie, de reforma in agricultura, de lichidarea CAP-urilor, de Ioan Muresan? Ba bine ca da, numai ca la Radauti Prut revolutie n-a insemnat numai sa-i bati pe primar si pe seful de post, reforma agrara n-a reprezentat doar transformarea grajdurilor in ruinele unor cetati medievale, cit despre ministrul agriculturii ce sa mai vorbim, care va sa zica nu exista. Cu ajutorul inginerului Gheorghe Alupoaie, intimplator chiar primar al localitatii, CAP-ul din Radauti Prut s-a pastrat aproape intact, atita doar ca forma de asociere e nitelus mai complicata. Adica taranii au consfintit de buna voie sa ramina asociati si nu li s-au confiscat proprietatile, si au primit mai de fiecare data drepturile cuvenite pentru contributia fiecaruia, cu alte cuvinte, intorcind bancul pe dos, nu li s-a luat, ci li s-a dat.
"Au vrut sa intre si ceilalti, dar nu i-am mai primit eu"
Cum a reusit inginerul Gheorghe Alupoaie – ma feresc in continuare sa-i spun primar fiindca nici el nu se simte prea bine sub noua titulatura – sa pastreze intacte fostele structuri cooperatiste pe care sa altoiasca cu grija vlastarele noului sistem, astea de acum tin de competenta, de pregatire profesionala, de studiu si alte mici chitibusuri de care nimeni nu-i vinovat ca nu le are, atita timp cit nu se baga in afaceri. CAP-ul inginerului Alupoaie se cheama acum SC "Prutul" si are nu mai putin de 805 asociati, adica peste 90 la suta dintre mostenitorii fostului CAP, respectiv taranii din Radauti Prut si Rediu, doua dintre cele trei sate ale comunei. "Eu am fost inainte si inginer sef si presedinte de CAP, nevasta mea a fost contabila sefa, cunosteam in familie toata structura cooperativei, se destainuie el, asa ca nu mi-a fost greu sa-i conving pe oameni ca nu-i bine sa se desfiinteze. Trebuia schimbata numai metoda de asociere, respectind drepturile fiecaruia de a decide singur ce face cu proprietatea sa. Majoritatea au inteles acest lucru, dar au fost unii impotriva. Asa ca imediat am facut liste negre pe care le-am dat in Rediu si Radauti cu cei ce nu vor sa intre in asociatie, iar cu restul ne-am apucat de treaba. Cind au vazut ca treaba merge bine, au vrut sa intre si ceilalti, dar nu i-am mai primit eu". Marea lovitura data de societatea nou infiintata a fost achizitionarea utilajelor agricole: 14 tractoare dotate cu tot necesarul – semanatori, pluguri, grape, discuri – si doua combine "New Holand", toate noi, cu plata in rate. Increderea pe care au avut-o in inginerul Alupoaie i-a facut pe cei 35 de angajati ai societatii sa gireze cu locuintele pentru creditele necesare si deloc neglijabile. "Cu ajutorul lui Dumnezeu in septembrie achitam ultima rata la banca pentru cele doua combine si cu asta scapam de datorii", rasufla usurata contabila societatii, care si ea statea de cinci ani cu nervii in pioneze, avind gajate si casa si grajdul de animale.
O recolta in banca, una pe cimp si una in hambar pentru a fi vinduta
Cum insa bucuria este ceva abstract, care tine musai de munca si rezultatul ei, radautenii au fost feriti de acesta stare de spirit. Cind parea sa mearga totul ochei se abatu grindina peste recoltele lor, facind una cu pamintul sute de hectare cultivate cu griu, porumb si floarea soarelui. Degeaba parte din ele au fost asigurate, fiindca asigurarea nu se ia in calcul daca nu e asigurata intreaga suprafata. Dar si asa crede inginerul Alupoaie ca va avea de unde achita si drepturile asociatilor si ultima rata pentru utilaje, ba chiar spera sa-i ramina saminta si pentru anul viitor, fiindca, spune el, "Un agricultor bun e cel care are o recolta in banca, una pe cimp si una in hambar pentru a fi vinduta. Noi niciodata n-am maturat hambarele, am avut intotdeuna un stoc de rezerva pentru saminta si alte necesitati."
Spiritul mercatil, specific evreilor, pe care il manifesta primarul Alupoaie, poate fi explicat si prin aceea ca Radauti Prut a fost cindva un tirg evreiesc. Si acum mai exista in centru satului citeva case tesite, ca niste uriase felii de tort, care atesta prezenta evreilor pe aceste meleaguri. Prin 1967 insa, ca si cum cineva ar fi fi invirtit de un buton invizibil, urmasii lui Moise si-au luat talpasita, lasind in urma doar casele specifice si simtul comercial care nu-i paraseste nici astazi pe localnici. Poate ca nu intimplator de aici se trage si unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri ai judetului nostru, patronul firmelor AVIS, Valerian Lungu. De altfel, in familia Lungu comertul a avut o tradite coborita din stravechime. Radautenii mai in virsta isi aduc si acum aminte despre zecile de magazine pe care tatal actualului mare afacerist le avea nu numai in Radauti Prut, ci si pe la Lipcani, Noua Sulita si Cernauti.
Si daca tot am pomenit de Valerian Lungu, sa mai spunem ca in privinta personalitatilor comuna Radauti Prut nu sta deloc rau, ba chiar dimpotriva. de aici au pornit in viata si Eugenia Bosinceanu, cunoscuta actrita si Gica Danila, fostul comisar sef al Garzii Finaciare si Crin Halaicu, fostul primar general al Bucurestiului, care a parasit bastina si cu ceva pamint din batatura si la transferat intr-un loc mai manos. La Snagov, unde daca semeni caramizi cresc mindrete de vile. In privinta aceasta primarul Alupoaie spune ca transferul a fost cit se poate de legal: "Conform legii 18, cine era actionar la IAS avea voie sa-si transfere jumatate de hectar la IAS-ul cel mai apropiat de domiciliu, si numai bafta lui Crin a fost ca acesta sa fie taman la Snagov.
Tot din Radauti Prut isi mai trag obirsia si hitrul scriitor Alexandru D. Lungu, care spunea ca si-a luat particula de noblete dupa Gara de Nord si Gheorghe Alisavetei, fostul sef al garzii de corp a regelui Mihai. Sotia sa, Sofia, traieste si astazi, in urma cu citiva ani, cind Majestatea sa a venit in localitate i-a iesit in intimpinare, oferindu-i o sticla cu vin in amintirea vremurilor de odinioara cind ambii erau parca mai fericiti si parca mai tineri.
Si, desigur, amintind de personalitati, nu-l putem trece cu vederea pe cunoscutul poet si om politic, liberalul Ioan Pillat, de la Miorcani. Pacat ca in amintirea sa n-a mai ramas decit conacul donat pentru spital si care azi zace in paragina din lipsa banilor pentru intretinere. Se fura din el si numai calitatea constructiei a facut sa nu fi trecut deja doar in amintirile batrinilor.
Perspectivele sint ca si cum n-ar mai fi
Desi aruncata ca din prastie in coltul cel mai de sus al tarii, comuna Radauti Prut nu impartaseste aceeasi sorta cu restul localitatilor de la marginea geografiei. Mare parte dintre sateni au fie o pensie de stat, fie un salariu la societatea primarului Alupoaie, la mina din Miorcani, la pichetul de graniceri ori la bugetul de stat.
Daca si politicienii ar avea un pic de timp la dispozitie sa-si puna in aplicare promisiunile electorale, comuna Radauti Prut ar putea deveni chiar un rai pentru locuitorii din nordul judetului. N-ar lipsi pentru asta decit finalizarea podului de peste Prut, inceput cindva de nemti insa nefinalizat din motive de insurectie. Astazi zace in nesimtire, cu picioarele in apa, parca asteptind autoritatile de aici si de dincolo sa-si dea mina peste el, fiindca poduri de flori s-au mai vazut prin zona, dar ele nu rezista sub povara masinilor incarcate cu abricoase, drujbe si tigari Fluieras. E preconizat in viitor si un punct vamal aici, caci nu degeaba fii satului au inceput deja sa revina la bastina, amenajindu-si inca de pe cum spatiile viitoarelor centre comerciele de tranzit. Deocamdata insa perspectivele sint ca si cum n-ar mai fi. "Au venit odata citiva muncitori de la nu stiu ce firma sa lucreze la pod, insa pina sa ajunga la punctul de lucru au si terminat de vindut materialele, ne-a lamurit un localnic. Nici n-au intrat bine in sat si intrebau deja daca nu cumparam fier-beton, ciment si ce mai aveau ei pe acolo. Pe urma au mers cu un buldozer, au dat o groapa, si-au incasat banii si-au plecat". Pe atunci finalizarea podului costa vreo 600 de milioane de lei si fusesera repartizati peste un miliard. Azi toata afacerea ar costa vreo 100 de miliarde, iar Guvernul din toata saracia lui a investit doar 10. Ce sa intelegi din toata chestia asta? Ca inainte era parca mai bine? (Florentin FLORESCU)