Caută 
6 MIN
Spitalul de Bolnavi Psihic Cronici Adulti de la Gidinti functioneaza
intr-un castel ce a apartinut familiei Ghica. Fiul acestuia, un infocat
jucator de poker, a pierdut mostenirea tatalui la jocul de carti.
Cladirea, ce a ajuns ulterior in posesia boierului Gheorghiu, este,
astazi, revendicata de fetele acestuia, stabilite in strainatate. Actualele
proprietare nu revendica cladirea pentru a se stabili in Romania,
intentia lor fiind una nobila, aceea de a construi un azil de batrini. Pina
sa devina realitate dorinta lor, spitalul mai are la dispozitie cinci ani
pentru a-si gasi o noua locatie. Cea mai potrivita, in opinia
autoritatilor, ar putea fi fostul Centru de Plasament „Roman-Voda”,
pentru care se cer, insa, investitii uriase.
Castelul bintuit de „fantome”
Castelul in care functioneaza spitalul din Gidinti este, altfel, prin vechime si
departarea fata de oras, impropriu unui astfel de asezamint. Privit din
interior da impresia unui parc, o oaza de liniste, in care vegetatia devine,
timp de trei anotimpuri pe an, o componenta a tratamentului pe care il
urmeaza bolnavii de aici. Odata cu sosirea anotimpului alb, accesul in zona
se ingreuneaza, naveta intregului personal facindu-se cu o remorca.
Inca de la intrarea in cladire, sentimentul ca ai patruns cu adevarat intr-un
castel este dat de scara care domina partea centrala a cladirii. Vechea
arhitectura este pusa in evidenta de grinzile din lemn care sustin cladirea si
de culoarea maronie a acestora. De o parte si de alta a scarii, atit la parter,
cit si la etaj, bolnavii psihic se odihnesc in saloanele care devin, pentru o
perioada, „acasa”. Chiar daca alimentarea cu apa a fost si a ramas o
problema, conducerea spitalului a incercat rezolvarea acesteia prin
construirea unei noi surse de apa care sa asigure intregul necesar de apa
al spitalului. Protejarea pacientilor a vizat si renuntarea la incalzirea cu
sobe, trecindu-se la instalarea unei centrale, care functioneaza cu ajutorul
unui combustibil lichid special.
In cele sapte saloane mari sint internati, in functie de specificul bolii, 120
de bolnavi psihic cronic, dar numarul lor poate ajunge la 140-160 de
bolnavi. Personalul medical este insuficient, comparativ cu numarul de
paturi existent. In sectie lucreaza, in acest moment, alaturi de doctorita
Doina Leahu, 24 de persoane, in ture de 12 cu 24 de ore, care asigura
ingrijirea si supravegherea bolnavilor.
In spital sint internati barbati si femei din intreg judetul Neamt.
„Prietenia” dintre pacienti si „sefa” lor vindeca uneori bolile psihice
Intrucit cunoaste istoria fiecarui pacient, doctorita Leahu a ajuns sa-i
indrageasca. Dialogurile se infiripa rapid intre ei si „sefa” lor, pentru ca intra
in jocul lor. La rindul lor, pacientii o iubesc si, desi comunicarea este uneori
greoaie, iar conversatia se indreapta spre o lume imaginara, te fac sa
cunosti framintarile unor oameni care traiesc intr-o lume a lor.
O tinara, fosta inginera, bruneta, maruntica, este preocupata de
achizitionarea unui nou local pentru sectia de psihiatrie. Cind luciditatea o
paraseste, patrunde intr-o lume a ei, capata o noua identitate, careia ii
croieste un nou destin. In lumea imaginara pe care si-a format-o, ea crede
ca actuala cladire ii apartine, dar este ocupata abuziv, aceasta fiind lasata
mostenire de mama ei. Originile ei vin de undeva din Tara Soarelui Rasare.
Nu a fost niciodata in Japonia, dar e sigur ca tatal ei este japonez. A mai
avut un unchi rus, despre care nu mai stie nimic. Nu-si mai aminteste cind
a fost in Egipt, pentru ca s-a intimplat cu foarte multi ani in urma.
Francesca a scris nenumarate scrisori la Strasbourg, a scris pentru reviste.
O alta tinara, fosta inginera, subtirica, imbrobodita cu un batic albastru, mai
putin coerenta, se explica: „Am inceput scoala in Canada si am terminat-o
la Castelul de Apa. Tatal meu a studiat, printre altele, geometria in spatiu…
Am vizitat Manastirea Secu… Tania Budi este de fapt Olivia Newton
John…”
Sigur pe sine, un fost ziarist spune din capul locului: „Stiti cine a stricat
totul? UCECOM-ul”. Nu e greu de ghicit motivul pentru care a facut fixatie
pe aceasta tema, deoarece pretinde ca, pina a deveni ziarist, a lucrat la
UCECOM. A scris numerose articole la ziare precum „Arici Pogonici”,
Cutezatorii”, „Scinteia pionierului”, „Ceahlau”. Are o vasta pregatire, pe
care si-a desavirsit-o in cele patru scoli pe care le-a frecventat. Daca in
memoria lui Veronica Micle este inmormintata la Roman, despre
Grigorescu stie ca isi duce somnul de veci la Varatec. Revenind la
literatura, „Eminescu a murit nebun pentru ca a iubit. Si eu am iubit, si
singura care ma intelege este Veronica Micle”, spune ziaristul.
Un pacient ceva mai in virsta se considera cel mai bun medic din Neamt.
El spune ca n-a mai lucrat din cauza invidiei celorlalti colegi. „Toti din
familia mea sint superdotati, au fost la olimpiade de fizica, de matematica…
Am frati in Franta, Marea Britanie… Vin la mine multi cetateni, le pun
diagnosticul si pleaca. Medicii pleaca la ora 12 de la Dispensar, rar se
intimpla sa mai ramina unul de garda”, povesteste medicul.
Un fost inginer, foarte tinar fata de ceilalti pacienti, este pasionat de film si
considerat de ceilalti ca fiind „mai smecher”. El urmareste cu mult interes
filmul „Secretele Mariei”. Povesteste cu seninatate despre evenimente
care, daca ar fi adevarate, ar fi cutremuratoare. „Cea mai mare nebunie am
facut-o la 18 ani. Am terminat scoala din Tirgu Neamt, de zidar constructor.
N-am stiut ca am mama pina la 21 de ani si tot atunci am aflat ca am o
sora. M-am apucat sa beau si acuma beau si am incercat sa-i fac bunicii
«ceva». Mosii mei m-au predat la Politie”. Povesteste cum a dezgropat un
mort din cimitirul satului natal. „Am scos capacul pe luna plina si, cu lopata,
am ridicat scheletul, cind, deodata, a sarit maxilarul… Politia m-a dus la
Piatra si de acolo am ajuns aici”, spune tinarul. A invatat citeva cuvinte in
engleza si aprofundeaza cu ajutorul unui ghid de conversatie.
Un tinar cu studii superioare, mic de statura, este foarte pasionat de
masini, pe care le deseneaza din creion cu o precizie de invidiat. Fara
compas si rigla, doar cu creion si culori deseneaza masini de toate tipurile,
dar nu le poate desena alaturi sau cu sofer. Spune ca a terminat o scoala
ajutatoare si promite ca va realiza si masina „sefei” lui, daca ziaristul
prezent il va „inzestra” cu o cutie de culori. „Am fost impresionata, la
inceputul activitatii mele, de comportamentul pacientilor mei. Pe masura ce
am cistigat experienta si mi-am aprofundat specializarea, am reusit sa-i
inteleg mai bine si sa am alte sentimente fata de ei”, a spus doctorita Doina
Leahu.
Dupa 25 de ani dedicati unei profesii care nu intotdeauna aduce satisfactii
imediate, doctorita Doina Leahu a reusit sa imbine profesionalismul cu
sentimentele intr-o simbioza care a facut posibila intelegerea cauzelor care
au generat o boala ce ar putea „ataca” oricind si pe oricine, gasirea unor
terapii eficiente, care, daca nu au vindecat intotdeauna, cel putin au
ameliorat starea bolnavilor.
Dragoste si medicamente pentru bolnavii din Gidinti
Bolnavii provin din medii sociale diferite. Boala psihica nu ocoleste pe
nimeni, de aceea aici pot fi intilniti, printre altii, alaturi de persoane cu studii
medii, fosti medici, ingineri si un ziarist. Conditiile de mediu, stresul generat
de lipsa unui domiciliu, alcoolul in exces, inadaptarea la perioada de
tranzitie, dar, mai cu seama, respingerea din partea familiei sint cauze care
fac posibile internarea bolnavilor in spital. Fie ca sint epileptici, alcoolici ori
pacienti cu demente senile, toti beneficiaza de ingrijirile unui personal de la
care primesc, pe linga tratamentul corespunzator fiecarui pacient, si foarte
multa afectiune.
Terapia ocupationala de care beneficiaza bolnavii psihici consta in diferite
activitati pe care acestia le efectueaza alaturi de personalul spitalului.
Printre acestea se numara lucrul pamintului, activitati in cadrul sectorului
zootehnic, care sint menite sa ii socializeze, sa ii faca utili si care, pe cit
posibil, contribuie la integrarea lor in familie si in societate. Intrucit acestia
se afla in diverse stadii ale bolii psihice, comportamentul lor poate deveni
imprevizibil. Fiind predispusi permanent la acest tip de comportament,
doctorita Leahu a imprimat colectivului o atitudine fata de pacienti care tine
cont de problematica medicala cu care se confrunta in fiecare zi. „Pentru
ca ne confruntam cu un mediu stresant, care-si pune amprenta asupra
activitatii salariatilor, urmaresc permanent evolutia acestora. Sint si bolnavi
violenti care necesita, pe linga o medicatie deosebita, si o supraveghere
atenta”, a spus doctorita Doina Leahu. Necesitatea infiintarii unui Centru
Comunitar de Sanatate Mintala in toate judetele tarii a fost subliniata de
doctorita Doina Leahu, directoarea spitalului, ca o necesitate obiectiva.
Aderarea la Uniunea Europeana (UE) va pune accent pe reabilitarea
spitalelor pentru bolnavii cu probleme psihice. (Ana-Maria POSTELNICU)
Publicitate și alte recomandări video
