Romania SRL

"Iliescu este proprietarul unui srl cu 23 de milioane de locuitori". Astfel isi justifica Adrian Costea, zilele trecute, faptul ca merita sa faci afaceri cu Romania. Cu toate ca apele incep sa se limpezeasca in complicata afacere Costea, scandalul este inca departe de a-si fi dezvaluit toate dedesubturile. In fata avalansei de informatii, care de care mai spectaculoase, opiniei publice ii este dificil sa inteleaga unele aspecte. In acest context, merita sa incercam sa raspundem la citeva intrebari care au fost puse in ultimile zile.
De ce ancheta este condusa de magistrati francezi?
In primul rind, statul francez este pagubit prin faptul ca firmele lui Adrian Costea, inregistrate in Franta, au efectuat servicii si au livrat o marfa catre Romania, tranzactie pentru care nu s-au platit impozitele aferente statului francez, desi de atunci au trecut patru ani. Mai precis, Groupe Saintonge Editions a tiparit si apoi a livrat materiale electorale destinate campaniei din 1996 a lui Ion Iliescu. Conform declaratiilor lui Costea, PDSR nu a platit nici un ban in schimbul acestor materiale, fapt care i-a determinat pe magistratii francezi sa-l ia la intrebari pe omul de afaceri, fiscul francez nefiind convins ca plata pentru aceste servicii nu s-a facut. Cu atit mai mult cu cit, s-a dovedit, Costea a facut numai afaceri exrem de profitabile cu Romania, afaceri la care un bussinesman occidental nici n-ar indrazni sa viseze.
Ca urmare a acestor suspiciuni, fiscul francez sesizeaza justitia deoarece, daca s-ar dovedi contrariul, statul francez ar fi iesit in pierdere prin neincasarea impozitelor, fiind deci indreptatit sa solicite o comisie rogatorie care sa cerceteze imprejurarile in care s-au derulat afacerile lui Costea cu Romania.
In al doilea rind, magistratii francezi banuiesc ca, in perioada 1993-1995, a existat o incalcare de catre Romania a embargoului petrolier impus de ONU Iugoslaviei. Combustibilul care ar fi ajuns in Iugoslavia provenea, conform datelor obtinute de magistratii francezi, din stocurile contractate de firma romaneasca Agroholding de la firma Comexrom, apartinind lui Costea si inregistrata in Franta.
In ce consta acuzatia de "deturnare de fonduri"?
Magistratii francezi au indicii conform carora banii destinati editarii albumului "Eterna si fascinanta Romanie", proveniti de la o banca de stat – Bancorex – au fost folositi de firmele lui Adrian Costea pentru plata materialelor folosite in campania electorala a fostului presedinte si pentru plata unor sejururi in strainatate de care au beneficiat oameni politici apropiati fostei puteri. Sesizarea a pornit insa, asa cum spuneam, de la fiscul francez, care nu si-a primit impozitele cuvenite din afacerile firmelor lui Costea cu Romania, afaceri care s-au dovedit extrem de profitabile. Anchetatorii doresc sa afle unde au ajuns profiturile si, implicit, impozitele pe profit.
La ce se refera acuzatia de "spalare de bani in banda organizata"?
Eventualii bani incasati de la autoritatile iugoslave in schimbul combustibilului livrat erau bani negri, care trebuiau cumva spalati, adica inclusi in circuitul financiar si in acte contabile ca fiind din afaceri legale ale firmelor lui Costea. Prin intermediul autoritatilor romane, firmele lui Costea si-au inregistrat petrolul ca fiind marfa furnizata guvernului roman, guvern care a platit, de altfel, marfa, prin credite de la Bancorex. Costea, la rindul sau, a cumparat petrolul de la o firma ruseasca. Afacerea, cel mai probabil, a fost urmatoarea: Rusia voia sa livreze petrol Iugoslaviei, dar, din cauza pozitiei geografice, ii era foarte dificil sa incalce embargoul fara ca ONU sa sesizeze. Ca intermediar, guvernul roman se ofera sa cumpere motorina pentru campania agricola din sase judete din sudul tarii, pentru care il contacteaza pe Costea. Ii platesc acestuia marfa, cu credite Bancorex care n-au mai fost returnate. Motorina, este dovedit, n-a ajuns in sudul tarii ci la vama Jimbolia din judetul Timis. Pretul cu care motorina a fost cumparata de Costea din Rusia a fost unul aproape modic, iar cel platit de guvernul roman lui Costea, mult peste pretul mondial. Este de presupus ca sirbii, sub embargo, au platit oricum peste pretul de pe piata mondiala.
Acesti bani negri platiti de sirbi intra astfel ca profit (si nu unul oarecare) in actele contabile ale firmei Comexrom a lui Costea, fiind transformati in bani albi. De aici, traseul devine cel clasic pentru cei ce fac afaceri cu statul: Costea trebuie sa imparta cumva acest profit cu cei care l-au ajutat, adica autoritatile romane, recte PDSR. Aici anchetatorii presupun ca a intervenit afacerea afiselor electorale ale lui Iliescu, pe care PDSR nu le-a platit. Un indiciu care a dat de gindit autoritatilor franceze si care a determinat declansarea anchetei la Paris a fost circuitul bancar extrem de complicat al banilor pentru plata petrolului, practica aceasta fiind una clasica in cazurile internationale de spalare de bani.
Fireste, raspunsul la aceste intrebari naste, la rindul sau, alte intrebari si lasa neclarificate zeci de aspecte, unele dintre cele mai grave pentru PDSR si Romania. Nu ne ramine insa decit sa speram ca avansarea anchetei deja incepute va fi dusa la final. (Ionel AFRASINEI)

Publicitate și alte recomandări video