Bienala de la Praga

Avind o anumita aura de controversa, prin conflictul de imagine caruia a trebuit sa-i faca fata in urma cu doi ani, cind s-a desfasurat simultan cu Bienala Internationala de Arta Contemporana a lui Knizak (devenita acum trienala), si cu o atitudine de fronda, prin criticarea nu tocmai fondata a celorlalte evenimente de arta contemporana ca ar fi abandonat pictura vazuta ca mediu vetust, Bienala de la Praga incearca anul acesta sa acumuleze atita reprezentativitate de cita are nevoie pentru a tine capul de afis al Europei Centrale ca loc de conectare a culturilor in contextul reflectiilor artistice asupra glocalismului si marginalitatii.  

Sectiunea curata de Marco Scotini prezinta o importanta selectie de arta contemporana din Romania, un loc in care reinterpretarea vizuala a istoriei e asociata cu o ilustrare a detasarii in reprezentarea traumei.

Instalatia lui Dan Mihaltianu e o fresca ingenios articulata a vietii sociale si urbane din vremea comunismului, cu imagini de impact din trairea familiala de zi cu zi si cu sunetele muzicii romanesti a anilor ‘70 – ‘80. Fotografiile monumentale ale lui Iosif Király recompun din fragmente imagini simbolice ale unei Romanii marcate de un trecut care traieste din puseurile sale muribunde. Istoria sociala e ilustrata si sub forma instalatiei lui Vlad Nanca in care „automobilul national", Dacia, e captat in diferite ipostaze consumate si contexte transformate. In proiectului lui Ciprian Muresan, desenele cu pionieri inspirind din pungile cu aurolac asociaza doua imagini ale tineretului de dinaintea si dupa caderea comunismului, doua imagini decadente ale copiilor inhalind pe de o parte sloganurile propagandistice ale ideologiei comunismului, iar pe de alta parte substantele chimice ale uitarii si ruperii de o realitate fara istorie. Filmul Dialog cu Ceausescu a lui Ion Grigorescu e marturia unei critici a timpului in care omul de rind are o conversatie cu reprezentarea puterii si incearca sa faca fata unei fictiuni periculoase. In fine, filmul video a lui Cristian Pogacean prezinta reactia subliminala a colectivitatii omagiale printr-o revizitare a arhivelor manifestarilor ceremonioase din ultimii ani ai comunismului.

La rindul ei, pornind de la un citat din Philip K. Dick, „daca crezi ca lumea asta e rea, ar trebui sa o vezi pe a altora", curatoarea Simona Nastac prezinta o perspectiva intimist-politica asupra discontinuitatilor tranzitiei post-comuniste romanesti care traieste perplexitatea unei glocalizari identitare.

Proiectul lui Matei Bejenaru, Ghid de calatorie, e o investigatie asupra conditiei emigrarii ilegale a fortei de munca din Romania in Europa Occidentala. Prezentat sub forma unei instalatii vizuale minimaliste, un graf mural care mentioneaza nodurile unui posibil traseu si un pliant printat cu fotografii, harti si texte informative, acest ghid e o contributie cvasi-fictiva la istoria recenta a conflictului dintre efectele comunismului si deficientele capitalismului.

In proiectul sau, Naratiune non-liniara, conceputa sa fie inteleasa intre…, Victor Man propune o rememorare ironica a unei micro-istorii sociale sub forma prezentarii documentare a portretizarii vietii tinerilor ce traiau dupa modelul starurilor, importind „valori culturale occidentale" intr-o perioada de expansiune a canonului moralei comunismului. Caciula din blana de oaie, instalata intr-o vitrina asezata pe soclu asemenea unui obiect de muzeu, recicleaza imaginea crestetului capului tuns a lui Duchamp pe care apare o stea cazatoare. Obiect traditional romanesc, caciula de oaie devine martorul marcat simbolic al unui „destin autohton".

Ciprian Muresan ofera o perspectiva a negarii comunismului prezentata sub forma contradictorie a afirmarii sale tacite. Textul negru afisat pe un zid alb, „communism never happened" (comunismul nu s-a intimplat vreodata), asemenea unei fraze scrise pe pagina unei istorii rase, e alcatuit din litere decupate din discuri de vinil inregistrate cu muzica patriotica si imnuri omagiale la adresa guvernarii comuniste din Romania. Comunismul e, astfel, ascuns la vedere, imposibil de ascultat, insa in doliu.

In instalatia sa video, Proiectul Paris, Sebastian Moldovan face un pelerinaj prin diferite locuri ale capitalei, prezentind perspectiva distrugerii si stagnarii urbane a Bucurestiului, denumit odinioara „micul Paris".
In fine, proiectul curatorial al Simonei Nastac prezinta si perspectiva intimitatii facuta publica, sub forma audio-jurnalului personal inregistrat si distribuit pe CD de Ioana Nemes, un CD care deschide o camera secreta.
Desi multe dintre tacticile organizarii acestei bienale sint apropriate din alte evenimente importante de arta, strategia de ansamblu tine de o dezinhibare fata de multe din prejudecatile scenei internationale de arta contemporana, ceea ce face din acest eveniment un troian rasfatat in labirintul unei memorii incarcate.