Caderea din Olimp

Nu a cazut numai cortina peste Cupa Mondiala, ci si un „zeu” din Olimp: Zinédine Zidane. S-au adunat prea multi zei in Olimpul fotbalului, prea multi regi, prea multe capete incoronate. Si iata, acum, in marea finala, Zidane ne-a demonstrat ca este un muritor de rind. Nu-i primul zeu sau rege alungat din cer. La finalul carierei, si Hagi incepuse sa se poarte ca un plebeu. Se vede ca e mai usor sa fii nobil la 20 de ani decit la 30: esti imun la loviturile pe care le primesti cind esti de os regal, esti surd la injuraturile gloatei (adversarilor) cind prin venele tale curge singe albastru. Cu vremea, singele se ingroasa, devine vinetiu, osul se inmoaie, iar urechea devine delicata.
De aceea este mai bine sa te retragi atunci cind ai hotarit sa o faci, sa nu te lasi magulit si induplecat sa ramii de o multime care peste doar o zi este in stare sa-ti ceara capul.
Fotbalul nu este facut pentru zei ori pentru regi, nu e nici scrima, nici echitatie. Este mai degraba o corida, o groapa cu gladiatori care excita gloata dezlantuita. Nici toreadorul nu este un nobil si nici un cap incoronat n-a fost gladiator. Zeii privesc stadionul din cer, din Olimp, regii aplauda cu manusi de matase pe miini din lojile lor. Rege, daca vreti, este doar fotbalul, cei din arena sint doar fotbalisti.
In rest, Cupa Mondiala a fost lipsita si de extraterestri, si de galactici, si de super-mani. Ronaldinho n-a existat, Raul, Figo, Ronaldho au facut figuratie, Italia nu a avut nici o super-vedeta, ci doar un mare antrenor, Germania nu a avut antrenor, Franta, cu echipa ei centro-americana si mai ales africana, s-a stins intr-o finala in care Zidane urma sa fie incoronat, si pe drept.
Dar, regele a murit, traiasca regele! Traiasca fotbalul! Italia a cistigat dupa o finala usor jenanta. Zidane, posibilul lider al Cupei Mondiale, a devenit rusinea lui. Foarte ciudata aceasta Cupa Mondiala din care au disparut cele mai frumoase echipe: Portugalia, Spania, Brazilia si Argentina si unde marea finala s-a jucat inchis, urit, cu citeva suturi pe poarta. Desi sint un mare suporter al Italiei, trebuie sa recunosc ca noua campioana a lumii a cistigat competitia suprema de doua ori dupa al doilea razboi mondial cu cele mai slabe echipe pe care le-a avut. In schimb, cu garniturile cele mai bune, Italia a jucat frumos si a pierdut.
Fotbalul se razbuna pe fotbal, dar si pe noi, spectatorii. Cind ne asteptam mai mult, primim mai putin. Asa s-a intimplat si anul acesta, cind totul ne promitea un festin al fotbalului. S-a jucat meschin, s-a cistigat cu zgircenie, finala a fost una de cartier. Dupa o luna de maraton, am sfirsit cu totii, jucatori si spectatori, epuizati.