Cum se compromite psihiatria

Tare imi place prostia…
Nu stiu cum se explica aceasta slabiciune; poate printr-o analogie spirituala, cine stie… Dar am avut totdeauna o inclinare speciala pentru starea de prostie a omului. In copilarie ma simteam bine printre repetenti. Mai tirziu m-am amuzat de citeva ori de niste frumuseti adorabile care erau nitelus cam timpite. O femeie proasta nu te plictiseste, pentru ca isi pune tot timpul probleme; poate din cauza asta cadeam in plasa lor. De altfel, am observat ca barbatii se sinucid, aproape intotdeauna, din cauza unor femei proaste; aceste dulci creaturi nu gasesc, in momente critice, nici o solutie echitabila; mintea lor opereaza cu idei simpliste, dar solide, cu geometrie fixa. Pina nu te omori nu te lasa. Sint toxice, ca niste droguri care duc iremediabil la solutia fatala.
M-a interesat, de asemenea, si prostia banala. Prostul "simplu", banal este si el un tezaur de surprize. Nici cu acesta nu te plictisesti; spre deosebire de omul obisnuit, adica "normal", actiunile si ideile prostului banal sint imprevizibile. Nici unui destept nu-i trece prin minte ce gindeste un prost.
Cum sa nu-mi fi placut prostia? Starea de prostie este cea mai agreabila parte din activitatea unui psihiatru. Amuzanta si plina de mistere.
"O sa ai o multime de necazuri cu interesul sau stiintific pentru oligofreni", repeta un mare maestru al meu, doctorul Branzei. Pe atunci eram tinar; soarta tinarului este sa-si asculte maestrii numai dupa ce acestia au disparut. Eu am respectat traditia. Acum descopar insa ca avea dreptate Branzei: adevarul simplu ca prostia este o boala care se manifesta prin "suferinta altuia". Asculti, bunaoara, conferinta unui prost; el nu simte nimic, este bine mersi, dar tu te poti contamina de la prostia lui; iti strici viata.
*
De fapt, ce stiu acum, in plus, despre prostie?
Stiu destul, pentru a fi devenit un adversar atroce al timpeniei omenesti?
Mai intii stiu acum ca nu exista imunitate fata de prostie. Dupa o emisiune in care doi vlajgani discuta despre un meci (care, de fapt, m-a incintat), sint convins ca mie, simplu spectator la aceasta discutie, dupa o ora, coeficientul mintal mi s-a redus sub cota pe care o aveam inainte de a-i fi ascultat pe cei doi.
Chiar faptul de a-mi petrece citeva ore din foarte pretioasa mea viata in acest fel este semnificativ. Exista o "fascinatie" a prostiei despre care un psiholog destept, cind se va ivi aceasta specie, va trebui sa intreprinda un studiu serios.
Vreau sa precizez ca nu consider ca minunea tehnica numita televiziune genereaza cumva o modificare nefavorabila a coeficientului de inteligenta. Am ales acest exemplu pentru ca, in urmatoarele rinduri, prezint un caz care se leaga direct cu exemplul de mai sus.
Dar sa revin la fenomenul pe care il denumesc fascinatia prostiei. Este o realitate. Prostia este oarecum magnetica; ea atrage mintea normala cum atrage mierea de albine o viespe.
Fie doar din aceste motive si ar trebui sa reflectam mai atent la aceasta relatie dubioasa intre prostia omeneasca si mintea omeneasca sanatoasa. Daca am medita serios asupra acestui fenomen biologic, am constata ca in componenta acestei relatii exista, probabil, o granula masochista. Stiu – sau cel putin "simt", intuiesc – faptul ca prostia exercita o atractie morbida; ceva de natura similara cu fenomenele sexualitatii mai putin normale.
Nu am alta explicatie pentru multimea atrasa de tot felul de impostori, escroci de-a binelea sau doar "iluminati" care cauzeaza cunoscute dereglari si chiar anomalii sociale.
In cazul acestor persoane, motivul care ii face sa se lanseze este tendinta de parvenire, asociata cu o doza sensibila de interes material si o necesara megalomanie. Acestea sint cuvintele care pot fi utilizate ca expresie "cheie" a cazului. Se exclude din ecuatie nebunul real, aristocrat al psihiatriei, bolnav cu rost bine definit in statutul psihiatriei clasice, bolnav pe care il respect din toata inima.
*
In ultimii ani, o multime de amatori de psihiatrie, fie diplomati in medicina (chiar in psihiatrie), fie doar "paramedici" (interesanta denumire; si mai interesanta conversiunea acestei denumiri), misuna de la un cabinet la altul, de la o policlinica la alta, scotocind, cu inselator interes, doctrine demult decedate in istoriai medicinei, exercitind, in fond, o practica medicala medievala, dar fara a avea scuza mentalitatii medicale medievale, care era in consens cu stiinta timpului si se caracteriza prin mai multa credinta decit a confratilor "medici medievalisti" contemporani.
Pina la un punct, situatia trebuie tratata cu un umor "bine temperat". Sint situati de tot hazul, cind unui ins prezentind o inhibitie sexuala nevrotica, o baba ii scoate pasarica zvicnind de viata, laudindu-se ca i-a gasit-o pitita in cracul pantalonului. Poti ride amuzat de o mie de alte metode numai bune de mintea prostilor, care, se stie, sint foarte multi.
Nu poti continua totusi toleranta doar de dragul hazului. Lucrurile se modernizeaza, pretind recunoasteri oficiale, escrocii se organizeaza in societati, asociatii, ligi, uniuni, urgente etc., toate dispunind de generoase spatii, de obicei luxoase, de multe ori cu sprijin doctrinar ocult si, in toate cazurile, cu fonduri consistente.
Si in Iasi exista astfel de "locatii" cu continut fictiv. Exista chiar o sectie de "urgenta genetica" – bizar exemplu de grabita acceptare a progresului stiintific. Ceea ce lipseste, ca factor comun, este cineva, un cadru calificat.
In paralel cu pletora de fictiuni, o realitate stupefianta: aglomeratia de oameni bolnavi, asteptind cuminti (ca la Auschwitz – Doamne, fereste!) sa ajunga, atunci cind le vine rindul, la un medic, la asistenta – si acestea, realmente, excedate de munca si birocratie (nu inteleg de ce atit de stufoasa).
*
Parca lipseste ceva in Iasi, imi tot spuneam. Un sentiment vag. Ajungi intr-o clipa in fata unui expert in consilieri de tot felul: de impacare cu propria imagine sau invers, de o necesara doza de agresivitate fata de tine insuti, de cabinete psihologice care trateaza efectiv boli implicind stiinta medicala, de cabinet de celebre nume (vedete) in consiliere sexologica. Sintem o tara de consilieri, imi spunneam. Totusi, ne lipseste ceva, imi spuneam.
Dar greseam. Prostia generala (este o realitate, sa nu o eludam) vrea inca ceva, vrea discutii nationale, la televizor. Nu se poate trai fara o astfel de consiliere. Nu ne putem imagina o tara in care sa nu existe la doua-trei posturi centrale un psihiatru combinat cu un hibrid (cind cu scoala psihologica, ori, mai bine, cu un certificat de preot, care prinde bine).
Eram sincer ingrijorat; dar acum m-am linistit, ma simt in stare de siguranta. Am citit ca a sosit luminatul, inteleptul, abilul doctor (care nu stiu ce este; se zice ca ar fi un fel de psihiatru, dar nimeni nu-l stie), care va conferentia contra sumei de intrare de 30 lei la Casa de cultura "Mihai Ursachi" si, in plus, contra nu se stie cit, va consilia, va impartasi, tot acolo, din incredibila lui experienta, sfaturi inteligente: "este mai bine sa dormi noaptea decit sa ai insomnie, este mai bine sa-ti supraveghezi nevasta decit s-o lasi expusa unor pofte extrafamiliale, este mai bine sa telefonezi la numarul… decit sa ramii in starea asta".
Se stie ca prostia costa. Sa plateasca acestui ins cit vrea el si cit le permite prostia clientilor lui. Dar trebuie sa intelegem, sa fim convinsi ca nici un bolnav nu compromite psihiatria. O compromit psihiatrii de tipul acestui peregrin, conferentiar, vagabond de iluzii, de o mediocritate periculoasa. Acesti indivizi produc epidemiile de prostie in masa.