Caută 
3 MIN
Gigi Becali este un personaj care ar putea fi
normal, chiar firesc in lumea de azi din Romania.
Poate ca si este. Partidul Noua Generatie pe care il
conduce a ajuns in ultimul sondaj de opinie
comunicat de INSOMAR la un nivel de incredere
care l-ar putea aduce in Parlament. Poate ca e
firesc sa fie asa in lumea in care traim. Ar fi mai
multe de spus aici dar ma abtin pentru ca spatiul pe
care-l am la dispozitie nu mi-o permite.
Nu vreau sa fiu Gigi Becali in primul rind din
motivul ca eu sint doar o persoana generoasa si nu
un filantrop. Un om generos nu vrea totul pentru el,
se uita si la vecinul din stinga si la vecinul din
dreapta si din cit are imparte, fara sa dea publicitatii
imparteala. Filantropia nu este pe gustul meu. Las
la o parte faptul ca nu am avut si nu voi avea
niciodata banii necesari pentru a face acte de
filantropie. Dar chiar de i-as avea (nu stiu de unde)
as ramine la masa mea de scris si nu m-as duce
intr-o zona sinistra cu douazeci de reporteri de
televiziune, de radio si de presa dupa mine ca sa
dovedesc ca sint mai vrednic decit guvernul. Nu m-
ar interesa sa dovedesc ca sint mai vrednic decit
guvernul, imi este suficient sa stiu, daca am bani
sa-i ajut, ca niste oameni au ramas fara un acoperis
deasupra capului. Cind au fost poturi extrem de
ridicate la loto 6-49 am depus si eu citeva bilete si
impreuna cu sotia am jurat ca mai mult decit
jumatate din bani ii vom folosi pentru construirea
unor locuinte pentru cei ramasi pe drumuri. E o
copilarie sa mizezi pe bani pe care nu-i muncesti,
dar sint milioane de oameni care joaca si care mai
cred inca in basme. O parte din banii cistigati urma
sa-i dam pentru azilele de batrini, pentru casele de
copii si pentru ciinii vagabonzi. Daca as fi cistigat
sau daca as crede ca voi cistiga de aici inainte la
loto 6-49 rindurile de fata n-ar fi aparut niciodata.
Asta pentru ca nu sint un filantrop.
Nu vreau sa fiu Gigi Becali, desi sint stelist de la 6
ani, pe cind Steaua se mai numea CCA, pentru ca
nu mi-am dorit niciodata o vila, ci doar o casa, nu
m-a preocupat niciodata sa-mi cumpar o masina de
lux. Nici cind eram copil nu m-au preocupat
masinile. Prietenii mei le recunosteau dupa
zgomotul motorului, eu nu cunosteam nici macar
marcile. Nu indemn pe nimeni sa faca la fel. Nu am
carnet de conducere si nici nu am de gind sa mi-l
iau. Nu-l dispretuiesc pe Gigi Becali pentru
gusturile si optiunile sale. Dar mie, chiar daca as
avea atitia bani, nu mi-ar place sa-i scot din
buzunar si sa-i vintur in fata camerelor de
televiziune. Nu mi-ar trece prin cap sa fugaresc
jucatorii unei echipe adverse ca sa-i pot rasplati
pentru o victorie impotriva adversarului meu. Pe
adversaul meu nu trebuie sa-l bata altul, eu trebuie
sa-l inving. Daca o face altul, inseamna ca eu nu
merit sa cistig. In sfirsit, asta e lumea in care traim.
Nu vreau sa fiu Gigi Becali pentru ca nu-mi place
sa fiu remorca cuiva. O scriitoare dintr-o generatie
mai veche (a murit, Dumnezeu s-o odihneasca) mi-
a trimis cu ani in urma o scrisoare in care imi
atragea atentia ca cel mai periculos lucru este sa
stai intre doua trenuri care merg cu mare viteza. I-
am raspuns: Daca doua trenuri merg cu mare
viteza, exista riscul sa deraieze, iar in cel mai mare
pericol nu este cel care sta intre doua linii de cale
ferata, ci chiar pasagerii. Daca deraiaza in dreptul
meu, sint la fel de expus ca si pasagerii, dar daca
deraiaza in alta parte, pasagerii sint mai expusi
decit mine.
In mai multe privinte, Gigi Becali este un om de
admirat, ca multi alti finantatori de cluburi de fotbal,
oameni politici si filantropi. Multi condeieri se
inghesuie sa scrie pamflete la adresa lui. Nici nu-i
greu sa scrii un pamflet la adresa unui om –
spectacol care nu refuza nici o invitatie ca sa mai
faca un show de televiziune. Dar daca nu vreau sa
fiu Gigi Becali e si pentru ca nu vreau sa fiu om-
spectacol, desi am lucrat in teatru aproape
douazeci de ani.
