Dictator, tiran, despot (II)

  Zilele trecute, la Universitatea „Petre Andrei", Lavinia Betea – celebra interogatoare de fosti ai nomenclaturii comuniste – si-a lansat primul volum, dintr-o serie de trei care au ca tema viata lui Nicolae Ceausescu.

Acest prim volum se numeste Ucenicul Partidului, al doilea se va numi Fiul poporului, iar al treilea Tiranul. Imediat dupa, venerabilul istoric Dinu C. Giurescu a obiectat ca ultimul are un titlu nepotrivit, iar autoarea – si colaboratorii ei – ar face bine sa se mai gandeasca. Obiectia isi are oroginea tocmai in diferenta pe care am subliniat-o in prima parte a acestui text intre Dictator si Tiran; adica, vrea sa zica istoricul, Ceausescu a fost un Dictator, dar nu un Tiran, pentru ca nu a omorat oameni. Observatia merita toata atentia, iar indepartarea, in timp, de epoca lui Ceausescu ofera istoricilor posibilitatea de a privi mai obiectiv, mai sine ira et studio aceasta epoca si pe protagonistul ei.

Daca e sa fim drepti, Ceausescu nici nu avea nevoie sa omoare oameni ca sa poata domni absolut, pentru ca mostenise un sistem din care disparuse orice opozitie. Frica intrase adanc in sufletele oamenilor, partide politice nu mai existau, Securitatea era atotputernica etc.,etc – asa incat Ceausescu primise o societate comunista la cheie. Dar poate ca nici sufletul lui de taran nu-i dadea voie sa omoare pe cineva. Cine stie? Se spune, totusi, ca in decembrie 89 ar fi dat ordin sa se traga in oameni. Ramane in seama istoriei sa clarifice si acest lucru.

Asadar, Dictator si Tiran au sensuri diferite, dar echivalenta intre Tiran, Despot si Satrap este valabila.

Despot vine tot din greaca si desemna, in Imperiul Bizantin, un guvernator autonom al unei provincii, al unui tinut. Ca si in cazurile anterioare, cuvantul nu avea, initial, sens negativ; in limba romana el ar putea fi tradus prin Domn – nu in sens de domnitor -, iar numele Despina s-ar putea traduce in limba noastra pur si simplu prin Doamna. In limba romana el a ajuns si direct din greaca, in perioada fanariota, dar si prin filiera franceza, mai ales cu sensul lui negativ.

Acest sens negativ este „meritul" acelor guvernatori – despoti care, departe de puterea centrala si fara acordul ei, deveneau stapani absoluti ai provinciei.

Acestia guvernau cu duritate, eliminau fizic orice oponent, ignorau legile Imperiului atfel incat, treptat, cuvantul „despot" si derivatele lui s-au incarcat cu acea conotatie negativa pe care o gasim si in DEX: conducator cu puteri discretionare, tiran.Dar i se spune Tiran si oricarui om excesiv de autoritar, care nu tine seama de altii, vrea sa-si impuna cu orice pret vointa etc.

Satrap, echivalent cu Tiran si Despot, era numele dat guvernatorului unei provincii a Imperiului Persan si care se comporta la fel ca despotii bizantini; de altfel, regimurile politice din vechiul Orient sunt cunoscute ca Despotii Orientale.

Am facut aceste cateva precizari pe marginea acestor notiuni pentru a dovedi ca unui istoric sau cercetator in stiintele socio-umane nu-i este permis sa le confunde sau sa le foloseasca arbitrar, inadecvat.

Limbajul natural, insa, are o mult mai mare libertate in utilizarea lor, iar in anumite circumstante socio-politice, ele devin adevarate arme de lupta.