Istorii uitate (II)

Dupa un deceniu si jumatate de relativa acalmie a urmat o noua lovitura, la inceputul deceniului noua, un montaj  al  securitatii, pentru a reduce psihologia la tacere: „afacerea  Meditatia Transcedentala". Moment analizat si deja binecunoscut.

Cea mai dramatica perioada a fost cea  de dupa „alegerile" din 1948 si consolidarea in forta a noului regim, impus de  tancurile Marii Puteri. Multi dintre psihologii importanti au fost atunci arestati si trimisi in inchisori, dupa procese fabricate sau fara a fi macar judecati. Iar in  temnitele comuniste se utiliza pedagogia supunerii celor supusi experimentului de schimbare cognitiva planificata, prin foame, frig si batai. Au fost arestati psihologi din toate cele trei centre universitare. De la Bucuresti: George Bontila, conferentiar la catedra de psihologie, Traian Herseni, conferentiar la sociologie si apoi psihosociolog, C.I Botez, fost asistent la Iasi si apoi sef de sectie la Institutul de Psihologie al Academiei, C. Zahirnic, Marian Bejat. De la Cluj: profesorul Fl. Stefanescu-Goanga si conferentiarul Nicolae Margineanu. De la Iasi: conferentiarul Petre Botezatu, care preda psihologia copilului, si  Al. Claudian, profesor de sociologie si de psihologie.

Unii nu au fost intemnitati, dar au fost urmariti, supusi anchetelor de intimidare, inlaturati din posturi. Am studiat la CNSAS dosarele de urmarire, ancheta si condamnare ale tuturor celor de mai sus si ale unora dintre cei „doar" supravegheati si anchetati. Profesorului meu Vasile Pavelcu i s-a deschis dosar de urmarire la 86 de ani! Stefan Barsanescu, profesorul meu de pedagogie, era inconjurat de un zid de informatori si delatori, unii din imediata apropiere. La fel Ernest Stere, fost conferentiar la psihologie, cunoscut mai tarziu pentru lucrarile sale de filosofia moralei. Anchetarea sa a fost deosebit de dura, cu urmari in plan psihic pentru intreaga viata. Se cunosc amanunte terifiante. Cei care l-au cunoscut au remarcat comportamentul sau rezervat si defensiv. In aceeasi categorie intra si academicianul Mihai Ralea: desi apropiat al regimului, nu i se acorda incredere, era urmarit prin toate mijloacele, i se inregistrau convorbirile telefonice si viata de zi cu zi din casa si de la Institut; mai multi informatori infiltrati in preajma sa dadeau cu regularitate rapoarte; am gasit si fotografii, instantanee luate pe strada. Moartea sa neasteptata a inchis dosarul care crestea cu repeziciune.

Nu am spatiu aici pentru a infatisa, nici macar sumar, soarta unora dintre cei mai proeminenti psihologi romani din perioada interbelica. Ma rezum la semnalarea a doua cazuri. Profesorul  Florian Stefanescu-Goanga (1881-1958), cu un doctorat sub conducerea lui W. Wundt, considerat astazi fondatorul psihologiei experimentale in Romania, a construit la Cluj un institut de psihologie, o editura, o revista, o scoala recunoscuta; a fost si un intelectual democrat si rector de vocatie, constructor si intemeietor. Victima a unui atentat comis de catre studentii extremisti legionari (trei gloante i-au perforat corpul), cu urmari pentru sanatatea sa (i-au trebuit patru luni pentru refacere), a devenit indezirabil pentru noul regim. Motivul?  N-a aderat  la noua putere, cerand ca politica sa se opreasca la portile universitatii. A fost etichetat „reactionar", dusman inversunat, vrajmas al democratiei, "epava fascista". A fost  eliminat din universitate si apoi arestat si intemnitat la Sighet, inchisoarea elitelor intelectuale, intre 1950 – 1955; de la 69 la 74 ani, fara a fi judecat. I s-a confiscat apartamentul din Bucuresti, i-au fost furate bunurile, i-au fost arse cartile, manuscrisele, corespondenta. Casa de la Cluj nu i-a fost restituita niciodata. Fondatorul psihologiei experimentale in Romania a murit sarac, bolnav, izolat. Profesorii ieseni Al. Claudian (1898-1962) si Petre Botezatu (1911-1981), oameni de stanga, democrati autentici, militanti activi in autenticul Partid Social-Democrat, au refuzat unirea cu Partidul Comunist, ramanand fideli convingerilor  impartasite de grupul lor de visatori. Au fost acuzati de „tradarea democratiei populare" si bagati in inchisori. Apoi au fost urmariti de haite de delatori. Botezatu a reintrat tarziu in Universitate, la Logica, Claudian n-a mai fost primit niciodata. Portretele lui Pavelcu, Barsanescu si Botezatu se gasesc, la loc de cinste, in Sala Senatului. Speram  sa apara o initiativa si pentru cinstirea lui Al. Claudian.

E bine sa ne amintim, la vremuri de cumpana, de aceste „istorii uitate". In orice epoca se gasesc doritori sa experimenteze noi metode de control social si profesional, sa ne dirijeze vietile dupa proiectele lor nebunesti.